Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Dumnezeu este necunoscutul sau străinul?

Răspunsuri duhovniceşti: Dumnezeu este necunoscutul sau străinul?

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Darius Herea - 03 Iunie 2011

Preacuvioase părinte, în lumea cotidiană, când scurgerea timpului cu folos este tot mai greu de înţeles, ne putem pune această întrebare, Dumnezeu este necunoscutul sau străinul vieţii noastre? Necunoscutul şi străinul - în cazul lui Dumnezeu - reprezintă o sinonimie sau o distincţie?

Întâlnirile mele cu oameni de diferite vârste şi dialogul purtat cu aceştia pe astfel de teme mă determină să cred c-ar fi bine şi tratarea unei probleme de genul acesta. Eu cred că, înainte de a da un răspuns la asemenea întrebări, trebuie mai întâi să ne gândim asupra termenilor. Străinul ia forme de înţelegere mai grave. De obicei, străinul este mai mult decât necunoscutul. Străinul este undeva dincolo de tine, nu are nici o legătură cu tine, nu există cale de intersecţie. Străinul nu face parte din viaţa ta, nu este interesat de persoana ta, nu poţi avea vreodată sprijin. În cele mai multe cazuri folosim vorba bătrânească: străinul e tot străin.

Se vorbeşte tot mai des de absenţa lui Dumnezeu sau de înstrăinarea lui faţă de noi. Ce părere aveţi?

Aparenta absenţă a lui Dumnezeu din lume îi "îndeamnă" pe oamenii mai puţin credincioşi să creadă că: poate Dumnezeu a plecat sau poate a murit, că este un necunoscut prin faptul că este absent sau poate că este chiar un străin. Înţelegerea trebuie să fie următoarea: Dumnezeu este transcendentalul şi imanentul, în acelaşi timp. Aşadar, El este un necunoscut nu pentru că nu i-am cunoaşte adevărata identitate, ci pentru că accesibilitatea noastră la fiinţa Lui este limitată. Într-o astfel de situaţie Dumnezeu este un necunoscut, dar nu este şi un străin.

Dumnezeu a creat lumea şi îi poartă de grijă ţinând cont de libertatea de voinţă sădită în fiinţa umană prin creaţie. Necunoscutul şi străinul - în cazul fiinţei divine - nu pot fi sinonime. Dumnezeu este un necunoscut datorită fiinţei Sale divine, dar nu este un străin, pentru că păstrează o legătură cu lumea prin intermediul vieţii creştine. Pentru un creştin, Dumnezeu nu este un străin.