Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Dumnezeu iartă, dar viaţa însăşi pedepseşte

Răspunsuri duhovniceşti: Dumnezeu iartă, dar viaţa însăşi pedepseşte

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Nicoleta Olaru - 02 Aprilie 2012

Răspunsuri oferite de pr. prof. univ. dr. Ioan C. Teşu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă "D. Stăniloae" Iaşi.

Părinte profesor, plătesc într-adevăr copiii pentru păcatele părinţilor?

Aşa credem noi, da, că Dumnezeu pedepseşte păcatele părinţilor în viaţa copiilor, trimiţându-le acestora din urmă dureri, boli şi suferinţe, ca ispăşire pentru păcatele predecesorilor. O analiză atentă a textelor biblice referitoare la aceasta demonstrează însă exact contrariul. Dumnezeu iartă cu foarte multă bunătate şi uşurinţă ceea ce noi, oamenii, nu iertăm niciodată, pentru că nu avem puterea morală de a o face.

Totuşi, în Deuteronom (5, 9) se spune că "Dumnezeu pedepseşte pe copii pentru păcatele părinţilor până la al treilea şi al patrulea neam".

Această observaţie are un puternic suport ştiinţific. Într-o astfel de logică, fiecare suntem copiii a doi părinţi, nepoţii a patru bunici, strănepoţii a şaisprezece străbunici şi stră-strănepoţii a şaisprezece stră-străbunici, adică a două sute cincizeci şi şase de persoane. Este imposibil ca între acestea să nu fi existat unii care au trăit departe de adevăr şi morală, de bine şi virtute, în păcate şi patimi grele, iar efectele lor se transmit "arborelui genealogic".

La Ieremia 32, 18, aflăm că Dumnezeu arată milă "la mii şi pedepseşte fărădelegile părinţilor în sânul copiilor lor, după ei", însă, atunci când interpretează cuvintele de la Iezechiel 18, 2: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au străpezit dinţii", spune că "în zilele acelea, nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au străpezit dinţii. Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor străpezi dinţii". Având în vedere că ambii prooroci au făcut profeţii mesianice, pregătind venirea Mântuitorului, zilele la care se referă sunt cele de după venirea Domnului Iisus Hristos, timpul Legii celei Noi. Încă din Vechiul Testament este anunţat deci faptul că omul răspunde pentru păcatele personale, iar Dumnezeu nu pedepseşte în viaţa acestuia păcatele înaintaşilor. Aşadar, Dumnezeu iartă, însă viaţa însăşi pedepseşte. Viaţa noastră şi a celor din neamul nostru, din familia noastră.