Răspunsuri duhovniceşti: Dumnezeu intervine când greşim

Preacucernice părinte Liviu Anghel, Evanghelia Duminicii a XXVI-a după Rusalii ne prezintă Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina. Ce învăţături duhovniceşti tragem din această pildă?

Pilda pe care ne-o pune Biserica la inimă în această primă duminică din Postul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos reprezintă o învăţătură specială, referitoare la înţelepciunea omului de a căuta să-şi chivernisească, la modul personal, viaţa pământească între prezent şi viitor. Desigur, ca orice cititor care parcurge textul pericopei evanghelice, fie creştin sau necreştin, te alegi cu o anume învăţătură, reieşită din text. Un creştin, atunci când citeşte Sfânta Scriptură, trebuie să pornească în primul rând de la propria existenţă, care l-a transpus, prin Taina Sfântului Botez, printr-o cuminecare cu Cel care stă la baza existenţei sale, Iisus Hristos, menţinând-o. Apoi, dacă îţi aduci aminte că eşti creştin, de pe această poziţie citeşti textul scripturistic. Pare un lucru bine cunoscut, da, dar de multe ori uitat tocmai de creştini, sau aşezat în sertarul conştiinţei şi pierdut acolo. Mesajul evanghelic are alte ecouri când citim împreună cu Mântuitorul nostru fiecare verset, deoarece putem pătrunde în mod precis taina transmisă prin cuvintele dumnezeieşti. Aşa au citit şi Sfinţii Părinţi, aşa se cuvine să citim şi noi, altfel vom pierde esenţialul mesajului real al lui Dumnezeu transmis cititorului. Cu acelaşi duh vom primi şi mesajul altor exegeţi biblici.

Ce are aparte această pildă?

Pilda semănătorului este foarte sugestivă prin aceeaşi învăţătură a Domnului Hristos, de luare aminte, asemănătoare cu cea de faţă. Le atrage unora atenţia: "Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea" (Mt. 13, 14) . Iar ucenicilor Săi le spune: "Dar fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Căci adevărat grăiesc vouă, că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut" (Mt. 13, 16-17). Comparativ cu ceilalţi oameni aflaţi în auditoriul pildei, Apostolii aveau avantajul prezenţei continue alături de Învăţător, în acelaşi duh, ceea ce le-a conferit mai apoi şi misiunea apostolică. Căci El a spus: "Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin" (Mt. 28, 20). Să ştii că El e cu tine şi citiţi împreună textul sfânt. Unui om bogat i-a rodit ţarina, şi nu oricum, ci din belşug. S-a gândit apoi să-şi depoziteze recolta cât mai eficient. Grija pentru administrarea roadelor obţinute este lăudabilă, până aici. Dar sufletului i-a prezis o altă soartă: "odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te" (Lc. 12, 19). În acest moment, apare un element extrem de important în îndreptarea celui care a greşit, anume intervenţia directă a lui Dumnezeu, Cel care nu vrea să piardă pe nimeni, mai ales pe cei păcătoşi să îi aducă la limanul cel bun. "Nebune! În această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?" (v. 20). Ce L-a determinat pe Dumnezeu să intervină atât de direct? Iubirea cea mare care o are pentru cei pe care i-a creat, grija pentru destinul lor!

Care este scopul acestei atenţionări? Acela al venirii în sine, precum a făcut şi fiul risipitor, al repunerii pe poziţia normală, conştientizată, a omului muritor. A şti "cine eşti, ce faci, de unde vii şi unde te duci?" trebuie să fie întrebarea obişnuită a călătorului prin această lume trecătoare. Îndemnul "Cunoaşte-te pe tine însuţi", şi lumea în care trăieşti, nu poate porni pentru un creştin decât de la conştiinţa că Hristos locuieşte în el, şi asta este totul. Să-L recunoaştem pe Hristos în noi. Căci unde este Dumnezeu, nu este greşeală. Şi astfel, ştim ce avem de făcut.