Răspunsuri duhovniceşti: Educaţia tinerilor în spiritul credinţei

Preacucernice părinte Liviu Anghel, Sfânta Ecaterina, o tânără de neam împărătesc pe care o sărbătorim astăzi, a uimit pe cei din jur prin înţelepciune şi credinţă. Cum a rămas această sfântă în memoria Bisericii?

Se spune despre Sfânta Ecaterina că era o tânără înzestrată de Dumnezeu cu multe calităţi, pe lângă celelalte bunuri materiale pe care le poseda. Fiind de neam împărătesc, ea avea şi un bagaj de cunoştinţe de care puţini oameni se învrednicesc. Deşi nu o interesa partea materială, îşi evidenţia însă capacităţile intelectuale cuprinsă de duhul mândriei, căutându-şi un soţ care să fie doar la măsura ei. Nu îl găsea printre tinerii acelor vremuri. Urmare a unor vise, în care i-au apărut Maica Domnului şi Mirele Hristos, L-a ales pe El ca mire al sufletului său pentru totdeauna. Visul s-a transformat în realitate când dimineaţa s-a trezit având în deget un inel de logodnă.

Am avut privilegiul de la Domnul Hristos să merg în această toamnă într-un pelerinaj în Ţara Sfântă, Iordania şi Egipt împreună cu un grup de 50 de persoane. În Egipt am vizitat Mănăstirea Sfintei Ecaterina de la poalele Munţilor Sinai (Horeb). Am zărit acolo, într-o frumoasă dimineaţă de octombrie, sus, de pe acel munte, la altitudinea de 2.285 m, un splendid răsărit de soare, precum şi celălalt versant al Muntelui Sfintei Ecaterina, înalt de 2.629 m, unde se spune că i s-au găsit moaştele, în secolul al VIII-lea. Pământul acela are o sfinţenie păstrată de mii de ani, de pe vremea proorocului Moise, dar şi de moaştele Sfintei Ecaterina.

Ce trebuie să înveţe tinerii zilelor noastre din viaţa sfintei?

Tinerii de astăzi sunt supuşi multor provocări, dar nu toate le sunt folositoare pentru suflet. Ei nu au încă înţelepciunea să aleagă bine în viaţă, să urmeze binelui. De ce? Pentru că mulţi s-au îndepărtat de Dumnezeu, iar dacă le dai un sfat din experienţa ta, puţini sunt cei care îl iau în seamă. În pelerinaj am văzut mii de turişti, din toate colţurile lumii, dar aproape toţi erau la vârsta pensionării, foarte puţini tineri. Poate pentru că eram deja în timpul şcolii sau din alte motive, dar acolo mi-aş fi dorit să-i întâlnesc, să se bucure şi ei.

Nu voi încerca să dau soluţii, dar voi semnala un aspect reieşit din viaţa Sfintei Ecaterina, care poate deveni ziditor pentru tinerii noştri. Avem în ţara noastră elevi şi studenţi dotaţi cu multe daruri, unii fizice, iar alţii intelectuale. Câţiva dintre cei supradotaţi ajung să facă cinste ţării prin performanţe olimpice obţinute la noi şi peste hotare. Nu toţi au sau vor avea şansa îndreptării pe calea cea bună precum a avut Sfânta Ecaterina, printr-un vis în care să apară Maica Domnului şi Iisus Hristos. Există însă multe alte căi de mântuire. Copiii poartă în ei curăţenia nepervertită de timp a omului şi aici ar trebui acordată o mare atenţie din partea părinţilor. O educaţie axată pe împreună-rugăciune cu familia, la biserică şi continuată acasă, dimineaţa şi seara, o deprindere dobândită încă din fragedă vârstă şi împlinită nu din obligaţie, ci din bucurie. Toate acestea trebuie făcute din încredinţarea că ne dorim un bine comun construit pe credinţă şi dragoste creştină.