Răspunsuri duhovniceşti: Exemplul personal

Preasfinţite Părinte Episcop Visarion, credeţi că tinerii cresc şi trăiesc astăzi într-un climat contaminat de virusul necredinţei?

Este arhicunoscut faptul că vremurile pe care le trăim astăzi cu toţii sunt vremuri mult deosebite de cele pe care le-au trăit strămoşii noştri.

Astăzi trăim într-o lume superdezvoltată şi tehnicizată, dar, din păcate, secularizată şi globalizată, în care plăcerea, banul şi înavuţirea rapidă sunt ridicate la rang de "virtuţi".

Într-o astfel de lume izolată şi străină de Dumnezeu şi de valorile eterne ale religiei creştine se naşte şi trăieşte şi generaţia tânără. Generaţie ce are de luptat, pe de o parte cu mentalităţile mercantile şi efemere ale societăţii, iar pe de altă parte cu greutăţile inerente vieţii cotidiene. Trebuie să recunoaştem faptul că astăzi sunt mult mai multe pericole ce pândesc tânăra generaţie încă din fragedă vârstă.

Uneori, de mici copiii sunt puşi în faţa realităţii crude de a fi lipsiţi de o educaţie morală atât în familie, cât şi în societate. Tentaţiile ce pândesc tineretul astăzi sunt variate şi diversificate în funcţie de paleta de preocupări ale acestuia.

La toate aceste tentaţii se adaugă şi aceea a necredinţei în Dumnezeu şi în valorile morale ale Evangheliei aduse în lume de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Uneori tinerii sunt contaminaţi de necredinţă încă din familie, unde nu primesc o educaţie religioasă adecvată. Apoi de multe ori această necredinţă este amplificată prin exemplele negative pe care le întâlnesc în viaţă şi pe care de multe ori le imită chiar involuntar. De aceea un rol important în educaţia creştină a tinerei generaţii îl are familia unde copilul primeşte primele noţiuni despre Dumnezeu şi despre viaţa religioasă. Apoi şcoala prin ora de religie are o misiune nobilă de a sădi în sufletul curat al tinerilor credinţa în Dumnezeu şi ideile înalte ale moralităţii creştine.

În fine, rolul cel mai important îl are Biserica, prin mijloacele ei specifice şi harice având darul de a renaşte prin lucrarea sfinţitoare a ei pe tineri pentru viaţa cea nouă în Hristos.

Mântuitorul Hristos Însuşi a chemat pe copii la El zicând: "Lăsaţi copiii să vină la Mine, căci a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor" (Mt. 19, 14), arătând că ei prin curăţia inimii lor sunt exemplu de întruchipat şi pentru credincioşii maturi spre dobândirea mântuirii şi a vieţii veşnice.

Prin ce mijloace putem să-i atragem pe tineri la Biserică?

Potrivit dictonului latin "exempla trahunt" - exemplele atrag întâi de toate, tinerii pot fi atraşi spre Biserică prin exemplul personal al părinţilor, al dascălilor şi al slujitorilor Bisericii. Aceştia trebuie să se străduiască să pună în practică ceea ce învaţă Sfânta Evanghelie ca într-adevăr să poată fi ei pilde de întruchipat pentru tineri.

Apoi, tinerii pot fi atraşi spre Biserică printr-o susţinută lucrare a slujitorilor altarului în vederea implementării normelor morale în viaţa copiilor prin sfintele slujbe şi mai ales prin participarea la Sfânta Liturghie. Un rol important îl au şi predica şi cateheza pe înţelesul acestora, cântarea în comun la Sfânta Liturghie, precum şi organizarea de acţiuni social-culturale sub egida Bisericii, tabere, excursii, simpozioane etc.

Nu trebuie uitat nici rolul şcolii, respectiv al profesorului de religie care, prin cuvânt şi faptă, are la îndemână mijloace eficace pentru a-i face pe tineri să se apropie de Biserică, bineştiind că numai acolo, în acest laborator duhovnicesc, tinerii îşi găsesc împlinirea cu adevărat de a fi educaţi în spiritul dragostei faţă de Dumnezeu şi de respect faţă de semeni.

Iată, deci, cum cei trei factori piloni de nădejde ai societăţii: familia, Biserica şi şcoala, prin activităţi comune şi concertate, pot să-i educe pe tineri şi să-i canalizeze spre făgaşul desăvârşirii atât intelectuale, cât şi morale, prin cultivarea aptitudinilor native ale acestora.