Răspunsuri duhovniceşti: Fericita singurătate a monahului

Preasfinţite Părinte Episcop Daniil, care sunt priorităţile din viaţa noastră duhovnicească?

A face abstracţie de toţi şi de existenţa tuturor, a te aduna şi a te concentra în tine şi doar în tine şi a fi preocupat doar de acel "un singur lucru şcareţ trebuieşte" (Luca 10, 42), adică de întărirea, sporirea şi consolidarea relaţiei tale interioare, personale, esenţiale şi intime cu Dumnezeu prin credinţă, rugăciune, tăcere, smerenie şi iubire, este ceea ce a vrut să spună avva Alonie în prima sa apoftegmă: "De nu va zice omul întru inima sa că eu singur şi Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă" (Avva Alonie 1). Deşi se cuvine să-i aduni şi să-i porţi pe toţi ceilalţi în inima ta, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel "vă port în inima mea" (Filipeni 1,7), totuşi, prioritatea priorităţilor în viaţa duhovnicească constă în a fi şi a te simţi doar tu singur şi Dumnezeu în lume, aşa cum a fost Adam mai înainte de facerea Evei şi mai înainte de păcat. Aceasta însemnează "a umbla cu Dumnezeu" precum Enoh şi Noe şi toţi patriarhii şi sfinţii. Cel ce se desparte de toţi este, în alt fel, mai mult cu toţi. Prezenţa şi mulţimea celorlalţi cu problemele lor, de multe ori, te oboseşte, te sleieşte, te împrăştie şi te stoarce de puteri.

"Doar eu singur şi Dumnezeu în lume": aşa s-au simţit Noe în corabie, Avraam la stejarul Mamvri, Iacob la Betel, Iosif în temniţă, Moise pe Sinai şi pe Nebo, Iov pe grămada de gunoi de la marginea cetăţii, sfântul Ilie pe Carmel şi la Horeb, proorocul Daniel în casa din Babilon şi în groapa cu lei, proorocul Iona în coliba de la răsărit de Ninive, Sfântul Ioan Botezătorul în pustiul Iordanului, Sfântul Apostol Pavel în vremea celor trei ani petrecuţi în Arabia, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în timpul exilului din insula Patmos şi toţi sfinţii şi cuvioşii părinţi, monahi şi pustnici ai Bisericii. A reduce existenţa doar la tine şi la Dumnezeu în lume înseamnă a te apropia şi a trăi esenţialul sau a trăi existenţa la maximum ca intensitate, convingere, conştiinţă, seriozitate şi profunzime. Comuniunea esenţială şi prioritară dintre tine şi Dumnezeu sau dintre mine şi Dumnezeu este condiţia fundamentală şi principală a comuniunii dintre noi şi toţi ceilalţi şi garanţia comuniunii sfinţilor în iubire, adevăr şi lumină.