Răspunsuri duhovniceşti: Împărăţia lui Dumnezeu şi nevoile de zi cu zi

Mântuitorul ne îndeamnă să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, iar toate celelalte se vor adăuga nouă. Cum să pună în practică acest sfat creştinul de azi, care permanent se zbate pentru a face faţă nevoilor de zi cu zi?

Cea mai stringentă necesitate a creştinului de azi, dar şi dintotdeauna, a fost, este şi va fi căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu, căci odată găsită şi dobândită, nevoile de zi cu zi despre care făceaţi pomenire vor fi împlinite. Nu putea Mântuitorul Hristos să ne ceară ceva utopic. Îndemnul la care aţi făcut referire se constituie de fapt într-o poruncă, care stabileşte prioritatea vieţii noastre; întâi Împărăţia, adică spiritualul, şi după aceea biologicul, materialul. La noi la mănăstire, cum se întâmplă în fiecare casă a bunilor noştri creştini, părinţii şi fraţii întâi se roagă şi apoi servesc din bucatele pregătite pentru masă. Şi prin această obişnuinţă cotidiană ne dăm seama cum a tradus în fapt conştiinţa liturgică a Bisericii acest îndemn al Domnului nostru Iisus Hristos de a căuta să stabilim o relaţie între hrana spirituală şi cea materială, cu prioritatea celei dintâi, bineînţeles.

Dar Împărăţia lui Dumnezeu nu ţine de lumea de dincolo de moarte?, se vor întreba unii mai rezervaţi. Cum să îmi fac o prioritate din căutarea ei în această viaţă, când oricum nu o pot găsi decât după sfârşitul ei, ar putea continua scepticii. Dar dumnezeieştile învăţături ne spun că prin Împărăţia lui Dumnezeu nu trebuie să înţelegem până la Judecata de Apoi un loc spaţial, ci o stare, o relaţie de iubire şi comuniune cu Dumnezeu, cu prietenii şi casnicii lui, adică sfinţii, dar şi oamenii care încă din această viaţă împlinesc poruncile dumnezeieşti. În această relaţie nu ne putem angaja dacă nu luptăm să împlinim voia lui Dumnezeu şi să ne apropiem de El prin rugăciune, prin împărtăşirea cu harul dumnezeiesc prin Sfintele Taine. Sfântul Apostol Pavel ne lămureşte în chip vădit această învăţătură: "Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în Duhul Sfânt." (Rom. 14, 17). Deci căutarea Împărăţiei nu înseamnă pasivitate, apatie, akedia, ci se face prin credinţă lucrătoare, într-ajutorare, prin rugăciune şi pocăinţă, prin viaţă curată şi cinstită. Aşa trăind şi simţind, Împărăţia lui Dumnezeu începe din noi (Lc. 17, 20), iar celelalte necesare vieţii, nevoile de zi cu zi, se vor împlini şi ele, căci Hristos nu îndeamnă la nelucrare. Se vor adăuga, dar nu de la sine, ci prin muncă şi conştiinciozitate.

Aşadar, dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu este o lucrare sinergică: Dumnezeu-om. Cerul vine înspre noi, iar noi înaintăm spre Împărăţia lui Dumnezeu prin credinţă, rugăciune şi fapte bune.