„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Răspunsuri duhovniceşti: Importanţa numelui dat la Botez
Părinte, una dintre problemele cu care se confruntă credincioşii noştri de astăzi este alegerea numelui pentru copii. Cum trebuie să procedăm mai bine?
În primul rând cred că trebuie să arătăm că, prin afundarea în apa botezului creştin, trupul nostru, care ne vine din Adam şi este sortit doar morţii, primeşte o altă dimensiune. Acolo, în Botez, murim şi înviem împreună cu Hristos, iar moartea nu mai are stăpânire asupra noastră. Din oameni adamici devenim fii ai Învierii lui Hristos. Acesta este înţelesul pe scurt, dar esenţial al Botezului. Şi acest lucru îl realizăm noi, ca persoane distincte, prin participare la Taina rânduită de Mântuitorul Hristos. Şi pentru că suntem persoane distincte, avem nevoie de un nume prin care să ne individualizăm. Părintele Stăniloae spunea că numele pe care-l primim la Sfântul Botez ne aşază într-un sens sau într-o semantică a lui şi ne reprezintă ca persoane. Cu alte cuvinte, sonoritatea duhovnicească a numelui pe care-l avem de la botez este foarte importantă pentru devenirea noastră. Trebuie, deci, să fim atenţi cu numele pe care-l dăm copiilor noştri, pentru că el le influenţează statura duhovnicească. Cu toate acestea, la botezul copiilor creştini întâlnim foarte multe nume improprii pentru un creştin. Din păcate, aşa este. Societatea noastră românească aflată în plină secularizare şi globalizare "îşi caută ale sale" (I Cor. 13, 5), insensibilă la autenticele valori. Înainte de toate primează moda şi obiceiul, uitând că acestea nu au de-a face cu adevărata trăire creştină şi că sunt invenţii recente ce nu au nimic cu filonul spiritual al românilor. Cu toate că ocupăm ca Biserică Ortodoxă poziţii foarte avantajoase în sondajele instituţiilor de statistică, credinţa, din faptele pe care le arătăm ca naţiune, se arată doar una declarativă. Şi numele de botez ale copiilor noştri sunt un indicator pentru această afirmaţie. Puteţi să daţi câteva sfaturi practice pentru părinţii care vor să aleagă un nume creştin pentru copiii lor? Toate trebuie să fie rodul rugăciunii. Cred că părinţii care vor să aleagă un nume pentru copilul lor trebuie să se roage. Aşa cum am spus mai înainte, numele te aşază într-un sens, îţi oferă o perspectivă şi nu trebuie ales aleatoriu. Tradiţiile româneşti consemnează că, în vechime, numele copiilor era ales de naşi, dar nu întâmplător, ci după numele ce erau în familia respectivă. La noi, în Banat, familia tradiţională pune numele copiilor după numele părinţilor sau al bunicilor. Este în aceste obiceiuri, în primul rând, o gândire teologică. Lucrurile vieţii sunt rostuite pe familii, pe comunităţi, pe etnii, iar în cadrul familiilor, prin păstrarea numelor se păstrează şi o legătură nu doar de neam şi de credinţă, ci şi una ce ţine de o moştenire a spiritului şi o legătură cu istoria. Îndepărtarea de numele membrilor familiei noastre este în sens creştin şi o dezrădăcinare din neam. Deci, ar fi bine să dăm nume copiilor după numele existente în familie? Aceasta este filiera tradiţională a alegerii numelui. O altă cale de a alege nume la copii este şi punerea copilului sub ocrotirea sfântului în a cărui zi de praznic s-a născut sau numele vreunui sfânt din zilele alăturate naşterii. Ar fi bine ca părinţii să aleagă doar un singur nume pentru copiii lor şi cred că dacă ar ţine cont de numele din familie sau de sfinţii din ziua naşterii lucrurile s-ar îndrepta de la sine. Chiar dacă aleg alt nume ce nu are legătura cu familia sau sfinţii proximi zilei de naştere, numele trebuie să fie cunoscut de calendarul ortodox. Repet. Numele e important pentru că-ţi oferă un sens… Şi ce sens şi viziune poate să-ţi ofere un nume păgân fără relevanţă în spiritualitatea creştină? Astăzi, cei mai mulţi copii au câte două nume de botez, alţii chiar trei sau patru. Ce părere aveţi despre aceasta? Într-adevăr este o meteahnă a zilelor noastre cu punerea de nume dublu şi triplu copiilor. Cred că este slăbiciunea părinţilor care, asaltaţi de multele influenţe şi rupţi de realităţile creştine, nu se pot hotărî la un nume care să-i reprezinte. Acest lucru se vindecă prin întoarcerea către Dumnezeu.