Răspunsuri Duhovniceşti: Înstrăinarea omului de Dumnezeu

Părinte, omul de azi se îndepărtează tot mai mult de valorile creştine. De ce acest lucru, cum ar trebui să vedem modificările operate de păcat în creaţia lui Dumnezeu?

Părintele profesor Dumitru Popescu spunea că omul de azi s-a schimbat foarte mult şi suferă o separare privită sub trei aspecte: separare de Dumnezeu, de om şi de natură.

Prin schimbarea centrului de greutate, omul se îndepărtează de Dumnezeu şi nu-I mai dă întâietate, iar egoismul ia locul comuniunii cu Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, Acesta a văzut că toate sunt bune foarte. Dar prin neascultarea protopărinţilor noştri, natura umană s-a pervertit, iar omul prin cădere a atras şi mediul înconjurător în căderea sa.

Dumnezeu a creat un mediu perfect pentru om, iar omul trebuia să desăvârşească acest mediu. Vedem în referatul biblic al creaţiei că Dumnezeu nu pune nume animalelor, ci lasă pe om, tocmai ca omul să împlinească gândul Său într-un mod creativ. Omul avea porunca ascultării şi îndreptării stării sale din starea de păcătoşenie, de aceea Domnul trimite profeţii ca oamenii să asculte de ei. Şi vedem că omul nu a ascultat întru totul de ei. Or, de aceea vine Mântuitorul în lume, pentru a restaura această natură umană căzută, pentru a înlătura egoismul, de care omul dădea dovadă. După cădere, doar prin dragostea jertfelnică omul mai poate restaura ordinea în sufletul său şi în natură. "Mai mare dragoste ca aceasta nimeni nu are: ca sufletul său să şi-l pună pentru semenul său", cum ne spune Domnul Hristos.

Un profesor ne spunea că la început omul dialoga cu cosmosul, în perioada medievală omul dialoga cu Dumnezeu, iar în perioada modernă omul dialoghează cu sine însuşi. Şi nu este sănătos, căci doar Dumnezeu este cel care ne poate salva din aceste stări. Duhovnicii au fost înlocuiţi cu psihologii. Dar nu cred că aceasta este soluţia; psihologul tratează omul ca pe un simplu om, pe când duhovnicul îl priveşte ca pe un fiu şi îi transmite acea energie divină omului, care îi vindecă sufletul.

Ce reacţie să aibă creştinul în faţa societăţii postmoderniste şi secularizate?

Nimic nu-i foloseşte omului dacă îşi pierde sufletul său. Se spunea despre secolul nostru că va fi religios sau nu va fi deloc. Din păcate vedem că se îndreaptă spre acel "a nu fi deloc", deoarece îl desfiinţează pe Dumnezeu din sistemul său valoric. Şi atunci ne întrebăm dacă societatea postmodernă are valori? Lumea europeană vine spre noi şi ne aduce un anumit tip de valori, pe care noi le acceptăm pentru a fi în pas cu ei, dar din punct de vedere bisericesc noi le putem numi pseudo-valori. Pentru că legalizarea prostituţiei, homosexualităţii, libera practică a avortului nu le putem numi valori. Ajungem ca desfrâul, crima să fie acoperite de lege. Nu cred că acestea pot fi valori creştine.

Noi slujitorii Bisericii trebuie să chivernisim foarte bine valorile acesteia, pe care Hristos Domnul ni le-a lăsat şi pe care noi avem datoria de a le transmite nealternate, chiar cu preţul vieţii urmaşilor noştri. În afara Bisericii nu există mântuire. Degeaba încerc să mă salvez pe mine, că niciodată nu voi reuşi acest lucru. Hristos ne spune că fără de Mine nu puteţi face nimic. Acest lucru trebuie să-l facem; să-l căutăm pe Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga nouă, să participăm la slujbele Bisericii, să ne spovedim sincer şi să ne împărtăşim cu Sfintele Taine. Doar în acest fel putem spune şi noi că am văzut lumina cea adevărată.