Răspunsuri duhovniceşti: Joia Patimilor - ceasul tainic al Cinei

Suntem în Săptămâna Patimilor. În fiecare seară Biserica ne cheamă la slujba Deniei. Ce rol au aceste slujbe pentru noi?

Parcă în nici un alt moment al anului liturgic cuvântul Evangheliei referitor la Pătimirile Domnului şi la Jertfa Sa răscumpărătoare nu cade atât de adânc în inimile noastre, de la mic la mare. Deniile din Săptămâna Mare au ceva de negrăit: să o numim pace, adâncire a rugăciunii înţelegătoare, păzire a gândurilor şi încredinţarea - "iară şi iară" - de lucrarea mântuirii pentru fiecare dintre noi. Acestea nu răsar din priceperea omului, din puterea lui de a pătrunde sensul vieţii, ci din înrâurirea pe care Domnul o aduce în sufletele celor care vin în Sfânta Biserică, integrându-se liber în revărsarea ei de har. Oboseala acestor seri duhovniceşti nu este una obişnuită, ci, ştim din copilărie, o dulce osteneală pentru toţi deopotrivă.

Despre ce ne vorbesc cele 12 Evanghelii citite în Joia Mare?

Joia Mare este prilej de cugetare la spălarea picioarelor ucenicilor de către Hristos Domnul, la Cina cea de Taină, la rugăciunea din grădina Ghetsimani şi la vinderea de către Iuda. De la prima Denie a Săptămânii celei Mari şi până în Joia Mare am fost pregătiţi, treaptă cu treaptă, să urmăm prin gândul şi simţirea noastră lucrarea mântuitoare a lui Hristos. Nu ni s-a vestit deodată Pătimirea Domnului, ci am fost conduşi prin câteva pilde şi chipuri ale însoţirii omului cu Dumnezeu.

Cum ar trebui să întâmpinăm Joia Cinei celei de Taină?

Cu toţii ne amintim Cuvântul din noaptea de Paşti pus pe seama Sfântului Ioan Gură de Aur; nu am auzit pe cineva să-l fi rostit mai viu, mai cald şi mai iubitor decât Părintele Teofil Părăian, în serile de conferinţe, cu săli arhipline şi nespusă bucurie! "De este cineva bine-credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos şi luminat..." Sfântul Ioan îndemna toată suflarea creştină să îndrăznească a se apropia, bucurându-se de biruinţa lui Hristos Cel înviat. Să înţelegem de aici că ne putem apropia oricum de Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, fiind noaptea sfântă a Învierii? Nu cutez să răspund de la mine, ci îl las tot pe Sfântul Ioan Gură de Aur să ne înveţe. Ni s-a păstrat un alt Cuvânt al său rostit în Sfânta şi Marea Joi (îl aflăm în Molitfelnic), care ar trebui citit în biserici, deşi ora este înaintată. Vorbindu-le "iubiţilor şi preadoriţilor fraţi", Sfântul Ioan sfătuieşte pe fiecare, "bărbaţi şi femei, pe cei mici şi pe cei mari": "Nimeni dintre voi, vinovat fiind de păcat şi mustrat de cugetul său, mai înainte de a se pocăi şi a se spovedi, să nu cuteze cu nebăgare de seamă să se apropie şi să se atingă de acest foc dumnezeiesc (...), de înfricoşătoarele Taine ale lui Hristos." Pomeneşte în acelaşi cuvânt despre boala şi chiar moartea unora care au îndrăznit nebuneşte să se apropie de Sfântul Potir fără pocăinţă şi îndreptare. Aşadar, nu putem fi nepăsători faţă de Liturghia Sfântă din Joia Mare, Liturghia Cinei de Taină. Dar primirea Sfintei Împărtăşanii nu se face oricum, ci după o anumită pregătire sufletească şi trupească, împlinind Taina Spovedaniei şi având binecuvântarea preotului duhovnic.