Răspunsuri duhovniceşti: Liniştirea sufletului prin pelerinajul la mănăstiri

Preacucernice părinte Adrian Ionescu, ce reprezintă, în accepţiunea dvs., pelerinajul la mănăstiri şi schituri? Vorbiţi-ne de importanţa acestui fapt.

Ca slujitor al Domnului, luând binecuvântare de la ierarhul locului, pentru că, în Biserică, spre creşterea şi întărirea duhovnicească, totul trebuie să se facă doar cu aprobarea celui mai mare, nimic nu este mai benefic în perioada verii decât să-ţi ostoieşti arşiţa sufletului, în dorul de cer, printr-un pelerinaj la mănăstiri şi schituri - adevărate oaze de rugăciune în pustiul acestei lumi care se luptă cu îndârjire să uite de Dumnezeu. Te împlineşti cu atât mai mult cu cât tu, ca preot, eşti însoţit de credincioşii tăi.

Înainte de toate, pelerinajul la locurile sfinte ale Ortodoxiei româneşti se constituie într-o preamărire a Celui Care ne-a creat, prin rugăciunile de mulţumire pe care le înălţăm către El, jertfe spirituale ce I le aducem pentru toate binefacerile revărsate asupra noastră. În acelaşi timp, atmosfera duhovnicească deosebită din aşezămintele monahale contribuie la conştientizarea greşelilor pe care le-am săvârşit şi ne determină la intensificarea cererilor întru iertarea păcatelor şi dobândirea mântuirii sufletului.

Ce semnifică întâlnirea pelerinului cu sfinţii neamului românesc?

Pelerinajul este un binecuvântat prilej de a te întâlni "faţă către faţă" - dacă putem spune aşa - cu sfinţii neamului românesc, de a-i chema în rugăciune spre a-ţi fi mijlocitori înaintea tronului Dumnezeirii, cinstindu-i prin sărutarea, cu evlavie, a moaştelor lor. Te afli umil călcător pe urmele lor şi, nu de puţine ori, văzând locurile în care s-au nevoit spre câştigarea Împărăţiei Cerurilor, realizăm că totul în jurul nostru, în viaţa de zi cu zi, nu este chiar atât de greu cum ne plăcea să ne plângem, cu uşurinţă, până atunci.

Pelerinajul la mănăstirile şi schiturile româneşti, fie ele din ţară sau de peste hotare, reprezintă un emoţionant moment de a rememora evenimente importante din istoria naţională veche sau mai nouă, pentru că nu trebuie să uităm niciodată că devenirea Neamului românesc, cu tot ceea ce are mai profund în fiinţa sa, s-a împletit cu drumul Bisericii sale naţionale prin veacurile timpului.

Nu în ultimul rând, fiecare pelerinaj reprezintă un mic ajutor pentru aşezământul monahal prin care trecem, prin pomelnicele pe care le lăsăm acolo. Trebuie, însă, să fim conştienţi de faptul că prezenţa noastră în oarecare mănăstire sau schit nu poate şi nu trebuie să tulbure în nici un fel, nici atunci, nici ulterior, viaţa şi liniştea obştii monahale, care se desfăşoară după reguli stricte, instituite de Sfinţii Părinţi încă de la începuturile Creştinismului.