Răspunsuri duhovniceşti: Luptele sufletului pentru cunoaşterea lui Hristos

Părinte, cum putem să dobândim o viaţă duhovnicească şi cum să biruim ispitele lumii acesteia?

În sufletul creştinului care vrea cu adevărat să-l cunoască pe Hristos se dă o luptă continuă pentru o viaţă duhovnicească, care nu de puţine ori e zbuciumată, dar şi bucuria este mare când se reuşeşte, în urma încercărilor, să se ridice la suprafaţă, să învingă ispitele. Se întâmplă de multe ori ca omul să fie amăgit, să fie pus la încercări, aşa cum spunea Mântuitorul "în lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, eu am biruit lumea", şi dacă crede acest cuvânt al Domnului Hristos, atunci creştinul simte că poate merge mai departe cu fruntea sus.

Mi-a plăcut foarte mult remarca lui Lucian Blaga, un extraordinar poet, căutător de sensuri, care spunea să vedem dincolo de frumuseţea cunoaşterii, întrucât a cunoaşte înseamnă toamnă, a iubi e primăvară. Şi iubind, cât iubim, suntem în zi.

Cu cât ispitele sunt mai mari, cu atât şi mulţumirile şi satisfacţiile sunt mai mari.

Charles Baudelaire în poezia "Ceasornicul" spune: "Adu-ţi aminte: Timpul ce tot mai lacom joacă/ Nemăsluind, câştigă oricând, e scris aşa/ Dar ziua scade; noaptea e mare; nu uita!/ Genunea e-nsetată; clepsidra tot mai seacă."

Sau cum se spune într-o poezie din lirica norvegiană: "Fă-ţi timp, trebuie să ai timp pentru rugăciune, muncă, meditaţie, familie şi pentru prietenii tăi."

Şi atunci ai această bucurie, şi din această bucurie rezultă şi o anumită învăţătură pe care poţi să ţi-o însuşeşti, numai să ai puterea şi dăruirea ca să munceşti, să citeşti, să meditezi. E important ca atunci când stai la rugăciune să te uneşti cu Dumnezeu. Din ceea ce am înţeles de la alţi semeni ai mei, şi chiar din viaţa mea, este să nu ceri atât pentru tine, cât pentru alţii. Îmi amintesc de spusele unui creştin apropiat mie, care avea o vorbă: "Doamne, dă bine la toată lumea şi nouă barem câteodată!"

Poetul George Coşbuc, în poezia "Lupta vieţii", spunea: "Tu ai pe-ai tăi!/ De n-ai pe nimeni,/ Te lupti pe seama tuturor". Dacă faci astfel, simţi că eşti un om împlinit, că nu trăieşti la întâmplare. Jurnalistul şi poetul Giovanni Papini preciza: "Omul vrednic să trăiască în univers este omul care dă totul, fără să nădăjduiască nimic". Şi tot el spunea cum pot să fiu eu când toţi mă lovesc din toate părţile; chiar şi în lucrurile simple, când urci în tramvai, autobuz sau mergi pe stradă în aglomeraţie, te loveşti de umărul celuilalt, altul se împinge în tine, şi atunci, în tot tumultul acesta, trebuie să ai puterea de a te regăsi pe tine, cum frumos surprinde Eminescu: "Tu aşează-te deoparte, regăsindu-te pe tine, când cu zgomote deşarte, vreme trece, vreme vine."

Cum putem să ne regăsim echilibrul?

Este mare bucurie să-ţi afli echilibrul. Şi cum poţi să-ţi afli echilibrul, care este ca o binecuvântare, decât prin cuvântul preoţilor, poeţilor, artiştilor, oameni care au fost asemenea unor meteori, destinaţi să ardă, spre a ne lumina nouă mintea şi sufletul. Atunci, din hrana spirituală simţi că ţi-ai trăit viaţa, precum spune Sfântul Grigorie de Nazians, "nu într-un mod pierzător, ci întru împlinire".

Viaţa să-ţi fie altfel de cum o socoţi, şi este mare lucru ca viaţa să ţi-o trăieşti întru împlinire, citind, meditând la cuvintele marilor sfinţi ai Bisericii, poţi visa fără să te robeşti visării, să ai o lume a ta, o lume sufletească, duhovnicească, o lume în care poţi visa fără să te laşi pierdut prin tot ceea ce spui, eşti, să simţi că eşti folositor şi semenilor tăi şi astfel îl vei găsi şi pe Hristos Domnul, care se ascunde în poruncile Sale şi în cei de lângă noi.

Toate evenimentele duhovniceşti, sărbătorile care se întâmplă în viaţa credincioşilor au loc în Sfânta Biserică, la Sfânta Liturghie. Cuvântul Scripturii acolo pe amvon are atâta greutate, citim şi acasă, dar ca la biserică nu este. Aceasta este bucuria duhovnicească, aceea din care ducem şi pe la casele noastre, la cei din spitale, la cei dragi.