Răspunsuri duhovniceşti: Maica Domnului, izvor de vindecare a credincioşilor

În fiecare vineri a Săptămânii Luminate serbăm Izvorul Tămăduirii. De unde vine această denumire?

Există o istorisire conform căreia Leon, împărat al Imperiului Bizantin (457-474), pe când încă nu era încoronat, plimbându-se printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, alături de un bătrân orb, dar foarte credincios, a asistat la vindecarea miraculoasă a tovarăşului său. Maica Domnului, care i s-a arătat deasupra unui izvor din acea pădure, i-a spus bătrânului să se spele cu apă din pârâul respectiv. Pentru că a avut credinţă, orbul a primit izbăvirea de boala care îl necăjea. Vestea despre Izvorul Tămăduirii s-a răspândit repede iar oamenii mergeau la el şi se vindecau. Ni s-au păstrat câteva nume ale celor care s-au bucurat de binefacerile Maicii Domnului de la Izvorul Tămăduirii, precum împăratul Justinian I (527-565), Ştefan, Patriarhul Constantinopolului, monahii Marcu şi Macarie, credincioşii Stelian şi Sisina.

Prăznuirea acestei sărbători se ţine în prima vineri după Învierea Domnului, zi în care Maica Domnului l-a vindecat pe bătrânul orb. Nu este de mirare că Maica Domnului a fost cea care i s-a arătat bătrânului suferind, întrucât ea este cea care s-a făcut izvor al dumnezeirii, prin naşterea Mântuitorului. Astfel, originea sărbătorii Izvorul tămăduirii este Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, consacrarea acesteia este Învierea Domnului, plinirea ei este Pogorârea Sfântului Duh, iar forma cultică sau ceremonia liturgică provine din veacul al V-lea.

În Biserica noastră, Maica lui Dumnezeu este numită izvor purtător de viaţă şi izvor primitor de viaţă. Este posibil ca aceste numiri să fie în legătură şi cu minunile ei?

Da. Dar şi cu faptul că Hristos este Apa vieţii, iar Maica Domnului, cea care L-a născut, este izvorul Apei. Creştinii care primesc apa harului cu credinţă vie, nu cu îndoială despre puterea ei adevărată, se fac primitori şi purtători de viaţă. Dacă împlinim voia lui Dumnezeu şi ne unim cu Hristos, împărtăşindu-ne cu Sfintele Taine, ne facem şi noi primitori şi purtători de viaţă. Acest lucru ni se cere şi de el avem nevoie ca să moştenim Impărăţia Cerurilor. Trebuie să ne depărtăm de păcate, să lucrăm virtuţile creştineşti, făcându-ne purtători ai harului dumnezeiesc.

Maica Domnului, izvorul tămăduirilor, nu încetează până astăzi să îi ajute pe cei care se roagă ei cu credinţă şi voinţă de a se face primitori şi purtători de har mântuitor.