Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: „Mănăstirea este tinda Raiului“

Răspunsuri duhovniceşti: „Mănăstirea este tinda Raiului“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 06 Iulie 2010

Preacuvioase părinte Visarion Joantă, mai intră oamenii în monahism? Ce îi atrage pe aceştia?

În Predica de pe Munte, Mântuitorul a adresat ascultătorilor Săi porunca cu privire la desăvârşirea religios-morală: "Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48); apoi, în alt context, a îndemnat pe ucenici, dar şi pe noi cei ce credem în cuvântul Mântuitorului: "Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mt. 16, 24).

Căile de urmare a lui Hristos sunt multe. Fiecare credincios are posibilitatea să-şi aleagă în viaţă calea care i se pare lui mai potrivită, sau pentru care are chemare şi vocaţie. Indiferent de calea pe care o urmează, adevăratul credincios trebuie să dea dovadă, prin tot ceea ce gândeşte, vorbeşte şi face, de un autentic duh creştin, care să-i aducă împlinirea sa din punct de vedere religios-moral.

Calea sau drumul duhovnicesc al vieţii monahale este unul dintre aceste posibilităţi. În tradiţia Bisericii Ortodoxe nu există nici o diferenţă din punctul de vedere al conţinutului între spiritualitatea mirenilor şi cea a monahilor. Sunt două aspecte ale aceleiaşi realităţi duhovniceşti: desăvârşirea religios-morală. Viaţa monahală, în tradiţia ortodoxă, este consacrată unei experienţe personale a lucrării Duhului Sfânt prin ascultare, sărăcie şi feciorie (curăţenie trupească şi sufletească), adică cele trei voturi pe care cel ce intră în viaţa monahală le face înaintea lui Dumnezeu, a episcopului, a stareţului sau a duhovnicului, precum şi înaintea obştii monahale şi a credincioşilor prezenţi la oficierea ritualului liturgic al tunderii în monahism.

Care este situaţia monahismului în ţara noastră?

La noi, la români, viaţa monahală are o vechime de aproape 2000 de ani. E adevărat că în perioada regimului comunist (1944 - 1989) multe mănăstiri au fost închise. Mulţi vieţuitori au fost daţi afară din mănăstire în urma decretului din 1959. Cu toate acestea, erau deschise peste 100 de mănăstiri şi schituri. Regimul comunist controla şi verifica cu multă atenţie persoanele care voiau să îmbrăţişeze viaţa monahală, căutând prin diferite mijloace să împiedice, mai ales pe tineri, să îmbrăţişeze viaţa monahală. După 1989 s-a constatat o explozie de tineri şi tinere care au intrat în mănăstire. Dovadă este numărul mare de aşezăminte monahale construite în toată ţara (peste 600), cu aproximativ 9.000 de vieţuitori. E adevărat că unii dintre ei nu au avut nici o chemare pentru monahism, dar majoritatea au simţit o chemare spre acest fel de vieţuire creştină.

Astăzi, numărul celor care îmbrăţişează viaţa monahală s-a mai diminuat. Duhul secularizării, care încet începe să pună stăpânire şi pe mentalitatea multor creştini, dorinţa spre cele materiale (bani, maşini, distracţii etc.) reprezintă cauza acestei diminuări. Se spune în lumea monahală că mănăstirile sunt tinda Raiului şi grădina Maicii Domnului. Putem avea nădejdea că Dumnezeu şi Maica Domnului nu ne vor uita şi că monahismul va dăinui cât va fi lumea aceasta, cu toate scăderile şi neputinţele care sunt inerente nu numai oamenilor din lume, ci şi vieţuitorilor din aşezămintele monahale. Se greşeşte atunci când se confundă persoana cu instituţia. Mănăstirea face parte din structura organizatorică a Bisericii. Biserica este sfântă şi nu se poate întina de nevrednicia membrilor ei. Omul poate greşi, dar se şi poate îndrepta din greşeală. Să ne rugăm pentru astfel de situaţii!