Răspunsuri duhovniceşti: Moştenirea părinţilor trebuie să fie credinţa

Preacucernice părinte diacon Ştefan Lucian Toma, care este exemplul Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, pentru părinţi?

Prăznuirea Sfinţilor Ioachim şi Ana constituie un moment deosebit în ciclul sărbătorilor liturgice din cuprinsul anului bisericesc tocmai datorită faptului că Sfinţii Ioachim şi Ana sunt părinţii după trup ai Maicii Domnului. Aşa cum ştim, Sfântul Ioachim era descendent din regele David, iar Sfânta Ana era din tribul lui Levi. Cei doi se căsătoriseră la Nazaret, unde au petrecut 50 de ani într-o atmosferă de viaţă liniştită. La un moment dat, mergând potrivit rânduielilor iudaice, la templul din Ierusalim pentru a aduce jertfele rituale, marele preot al templului i-a spus lui Ioachim că jertfa lui nu este primită pentru că are mâinile sterpe. Întorcându-se mâhniţi spre Nazaret, cei doi soţi se rugau să li se întâmple şi lor minunea petrecută cu Avraam şi Sarra, şi anume să li se dăruiască un prunc care să le aducă mângâiere bătrâneţilor. Prin înger au fost înştiinţaţi că vor naşte o fiică, întru care toate neamurile pământului se vor bucura. La vârsta de trei ani, Fecioara Maria a fost dusă la templu de Ioachim şi Ana, spre a fi închinată Domnului. Aici, a fost vizitată încă şapte ani, până la vârsta de 10 ani, când cei doi au trecut la cele veşnice.

Sfinţii Ioachim şi Ana se bucură, după cum ştim, de un loc deosebit în cultul Bisericii Ortodoxe, pe care-l observăm în pomenirea lor zilnică, la otpusturile sau binecuvântările finale de la slujbele religioase. Îmi aduc aminte că o parte din piciorul Sfintei Ana se află la Schitul "Sfânta Ana" din Muntele Athos, unde se fac rugăciuni deosebite pentru cei ce nu pot avea copii.

Pentru ce îi prăznuim pe aceşti sfinţi?

Prăznuirea Sfinţilor Ioachim şi Ana ne aduce în prim plan modul în care părinţii trebuie să se raporteze la naşterea de prunci ca dar al lui Dumnezeu, pe de-o parte, iar pe de alta, care ar trebui să fie rolul părinţilor în educaţia copiilor. Ar trebui să ne întrebăm astăzi câţi părinţi se mai roagă pentru naşterea de copii buni şi câţi privesc doar spre conceptul de "planning familial". Cât de mult părinţii zilelor noastre înţeleg cât de mare e darul credinţei pe care îl pot oferi din pruncie copiilor lor? Sunt mentalităţi parentale care consideră desuetă ducerea copiilor la biserică, ca şi când copilul ar fi privat de o viziune liberă asupra existenţei prin mersul la biserică, uitând că lipsa de canalizare comportamentală a libertăţii copilului îl va duce ulterior pe acesta la libertinaj. Nu există un dar mai mare pe care să poată să-l lase părinţii moştenire copiilor în afară de credinţă. În acest sens, modelul Sfinţilor Ioachim şi Ana este unul paradigmatic. De aceea şi Sfântul Ioan Maximovici spune adesea părinţilor: "Înainte de a vă lăsa copiilor voştri moştenire ceea ce aţi agonisit într-o viaţă, sârguiţi-vă să le lăsaţi înainte virtutea". În faţa provocărilor vieţii de astăzi, urmând pilda Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii ar trebui să conştientizeze mai mult ca niciodată că, într-o societate în care dezechilibrul comportamental aproape că tronează, echilibrul credinţei insuflate poate fi singura sursă de linişte şi pace existenţială a tânărului de orice vârstă ar fi el.