Răspunsuri duhovniceşti: „Ne iubim oricum, nu ne leagă mai mult o foaie de hârtie!“

Preacucernice părinte Vasile Dariciuc, sărbătorile de iarnă sunt momente care trebuie petrecute în familie. Realitatea zilelor noastre, când multe familii sunt dezbinate de imigraţie şi divorţ, ne arată altceva. Ce trebuie să facă oamenii de bună credinţă pentru astfel de oameni, în special pentru copiii care suferă în urma acestor fenomene?

Unul dintre cele mai frumoase, mai înălţătoare şi mai sfinte praznice din cuprinsul anului bisericesc este, fără îndoială, Crăciunul, zi în care Biserica prăznuieşte Naşterea Mântuitorului Hristos. Este o sărbătoare dragă nouă, creştinilor, pentru că ea este sărbătoarea bucuriei, a păcii şi a familiei, căci, prin Naşterea Sa din Fecioara Maria, Domnul aduce în lume bucuria, pacea şi binecuvântarea pentru fiecare creştin în parte, ca şi pentru marea familie a Bisericii Sale.

În înţelepciunea Sa, Dumnezeu a ales pentru întruparea Fiului familia ca loc de creştere în har şi înţelepciune. Familia este cel mai bun cămin, cea dintâi şi cea mai binecuvântată şcoală, când arde pe vatra ei focul sfânt al virtuţilor. Dar familia poate să fie şcoala cea mai blestemată, când de pe vatra ei se aprind şi se răspândesc viciile şi fărădelegile. Sfânta Scriptură ne pune faţă în faţă Familia sfântă în care creşte Iisus, cămin al fecioriei, al nevinovăţiei şi al rugăciunii, şi familia lui Irod, în care clocotesc toate patimile şi se săvârşesc toate nelegiuirile. Familia creştină e o mică biserică în care slujeşte Domnul. Casele în care nu mai este duh creştin, miros de tămâie şi de busuioc sunt case de fii pierduţi, în care a pătruns fumul înăbuşitor al casei lui Irod.

Oamenii au întrebat de multe ori: unde se află maximum de fericire pe pământ? Răspunsul a fost mereu acelaşi: în familie! O familie sănătoasă într-o societate este ca şi o celulă sănătoasă într-un organism. Când celulele se îmbolnăvesc se pune în pericol întregul organism. Aşa este şi în viaţa socială: când familia e sănătoasă, şi societatea e sănătoasă; când sămânţa descompunerii a intrat în familie, toată viaţa socială e în primejdie. Familia creştină este celula cea sănătoasă, cheagul şi fundamentul unei societăţi. Din păcate, astfel de familii sunt tot mai puţin întâlnite în societatea aşa-zis democratică a zilelor noastre. Tot mai multe familii, din pricina viciilor, dar şi a lipsurilor materiale şi a iubirii jertfelnice, s-au destrămat. Familia este astăzi o instituţie ce riscă să dispară. În societatea de astăzi, o societate în care rolul acestei instituţii a devenit tot mai neînţeles, însăşi familia a devenit ceva de care mulţi se lipsesc, adesea din comoditate sau din simplul motiv că "ne iubim oricum, nu ne leagă mai mult o foaie de hârtie sau binecuvântarea lui Dumnezeu!". O astfel de mentalitate este tot mai răspândită printre oamenii zilelor noastre şi ridică mari semne de întrebare în ce priveşte viitorul familiei, al Bisericii şi al societăţii în general.

Cum întâmpină Biserica aceste probleme?

Biserica, prin slujitorii ei, îi catehizează pe tineri atunci când doresc să-şi întemeieze o familie şi se roagă pentru unitatea dintre cei doi soţi, dar trebuie ca şi soţii să-l caute pe Dumnezeu, să asculte de slujitorii Bisericii şi să fie capabili să se jertfească unul pentru altul. Cei care suferă cel mai mult de pe urma divorţurilor sau a despărţirii părinţilor sunt copiii. Şi oricâte programe de asistenţă pastorală s-ar aplica, acestea nu pot suplini decât parţial lipsa de afectivitate a părinţilor. De aceea, cred că grija cea mai mare a Bisericii este aceea de a preveni, prin catehizare, rugăciune şi spovedanie astfel de situaţii care ar putea duce la destrămarea familiilor şi în cele din urmă a societăţii.