Răspunsuri duhovniceşti: Noul popor ales

Părinte Vasile Tudora, duminica trecută am sărbătorit praznicul Pogorârii Duhului Sfânt. Vă rugăm să ne explicaţi în ce constă noul dar primit de Apostoli cu această ocazie, vorbirea în limbi.

"Hapo Mwanzo, Neno alikuwako; naye alikuwa na Mungu, naye alikuwa Mungu." Cel mai probabil nu aţi înţeles nimic din fraza precedentă. De bună seamă că aşa s-or fi simţit şi cei din preajma Apostolilor când, după ce Sfântul Duh s-a pogorât la Cinzecime peste ei, au început să vorbească în limbile pământului.

Unui român obişnuit să audă pe cineva vorbind în swahili i se pare o bălmăjeală fără rost. Dar pentru un african este limba lui maternă. Iată cum ar suna cele de mai sus în traducere "La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul." De bună seamă, aţi recunoscut primul verset din Evanghelia de la Ioan.

De aici confuzia iscată în sânul celor de faţă, pentru că fiecare înţelegea doar limba lui, şi nu şi pe cea a celorlalţi. Dar foarte important este că fiecare înţelegea, pentru sine însuşi, mesajul transmis de Duhul Sfânt prin gura Apostolilor. Hristos Cuvântul se împărtăşea personal fiecăruia dintre cei de faţă prin intermediul unui suport foarte familiar, limba maternă.

Trădat de poporul Său cel ales, după Învierea Sa, Domnul cel biruitor a făcut o nouă alegere dintre toate popoarele de pe pământ...

Trimiţând Apostolii să propovăduiască între neamuri. El îşi începe zidirea unei noi naţii care să nu aibă o singură limbă, ci un singur Duh. "Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus" (Gal 3, 28).

Cincizecimea este actul de naştere a Bisericii creştine. Hristos este Capul Bisericii iar umanitatea este trupul ei. Sfântul Duh este cel care Îl uneşte pe Hristos cu oamenii şi pe oameni cu Hristos în Biserică, o Biserică alcătuită nu din cei care vorbesc aceeaşi limbă, ci din cei care mărturisesc un singur botez şi o singură credinţă în Hristos.

Sfântul Duh continuă lucrarea mântuitoare începută de Hristos. Prin Duhul Sfânt toţi oamenii sunt chemaţi să se încorporeze în Hristos, să devină mădulare ale Trupului Său: "El voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (I Tim. 2, 4). Hristos nu sileşte însă pe nimeni: "Iată, Eu stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la El şi voi cina cu El şi el cu Mine" (Apoc. 3, 20). Mântuirea nu se face cu forţa.

La Cincizecime, Sfântul Duh se pogoară doar asupra celor 12 Apostoli?

Da. Nu şi asupra tuturor oamenilor din Ierusalim. Apostolii primiseră învăţăturile lui Hristos şi credeau în ele. Ei fuseseră martorii minunilor lui, ai răstignirii, ai Învierii şi ai Înălţării. Ei erau pregătiţi să-L primească. Când şi ceilalţi vor fi pregătiţi, şi ei îl vor primi. De aceea, la predica lui Petru, trei mii de oameni cred în mărturia sa, "sunt pătrunşi la inimă" (Fapte 2, 37) şi primesc botezul.

A te mântui este o alegere, alegerea fiecărui om de a merge pe drumul lui Hristos acceptând crucea personală, sau de a rămâne în voia păcatului, în bătaia vântului lumesc al pierzării. Dumnezeu ne putea mântui pe toţi, fără ca noi să o vrem. Dumnezeu însă ne respectă liberul-arbitru, libertatea de a alege. Dar a alege nu la ce film să mergem azi sau ce maşină să-mi cumpăr când voi avea bani, ci libertatea de a alege conştient să ducem o viaţă în Hristos. Este cel mai de preţ dar pe care îl avem. A-L alege pe Hristos este o alegere dificilă, dar să nu uităm că în strădania noastră nu suntem singuri, când suntem cu Hristos suntem şi cu Duhul Sfânt. Prin El se împlineşte tot ce noi nu putem duce la bun sfârşit.