Răspunsuri duhovniceşti: „O, ţară, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului!“

Preacucernice părinte Romeo Ene, pornind de la Pilda Semănătorului, vă rugăm să ne spuneţi dacă putem obţine mântuirea sufletului nostru dacă ascultând de cuvântul lui Dumnezeu. Cei care cunosc preceptele morale păcătuiesc mai greu decât cei necunoscători?

Cunoaştem explicaţia sau simbolismul Pildei Semănătorului, pe care Însuşi Mântuitorul Hristos l-a lămurit: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu; Semănătorul este Dumnezeu-Tatăl, al Cărui glas se face cunoscut în vremea noastră prin ierarhi, preoţi şi diaconi; oamenii de diferite caractere, adică ascultătorii cu diferite stări sufleteşti faţă de Evanghelia Domnului, sunt prefiguraţi de pământul semănat.

Învăţătura duhovnicească a acestei parabole este aceea că ascultarea de cuvântul dumnezeiesc este de mare trebuinţă vieţii de aici şi mântuirii sufleteşti. Atât în vremea Mântuitorului, cât, mai ales, în vremurile noastre, din ce în ce mai mulţi oameni sunt nepăsători, dispreţuitori, cu inima împietrită şi, copleşiţi de grijile lumeşti, nu găsesc vreme pentru ascultarea învăţăturilor predicate prin chiar Fiul Său. Un lucru la fel de grav este şi acela că mulţi dintre cei care aud glasul Domnului întorc spatele şi trec indiferenţi. Ferice de cei care aud cuvântul lui Dumnezeu, îl păzesc şi îl împlinesc, făcându-l să rodească prin faptele lor cele bineplăcute.

Lipsa de cunoaştere a credinţei, neştiinţa cuvântului Sfintei Scripturi, de la omul de rând până la intelectuali, au urmări dezastruoase pentru viaţa spirituală a fiecărui creştin. Aşa cum un orb nu poate vedea splendoarea unei flori pline de rouă, lumina soarelui sau chipul mamei, tot aşa un nepăsător în ale credinţei nu poate afla iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, minunile Sale sau frumuseţea şi măreţia cultului creştin. Multitudinea de fărădelegi, ura, egoismul, goana după bani şi plăceri lumeşti sunt rezultatul împietririi inimii prin stingerea luminii conştiinţei creştine din sufletele oamenilor. Cei care se orientează după voia lor, iar nu după voia lui Dumnezeu, se afundă în tot felul de păcate, pe când cel care cunoaşte preceptele morale creştine nu păcătuieşte aşa uşor.

Ce se întâmplă cu cei care nu cunosc temeiurile credinţei?

Mai ales în ultimii ani, credinţa creştină a fost aspru persecutată, defăimată, combătută în fel şi chip, criticată, toţi "batjocoresc ce nu cunosc" (Iuda 1, 10). Creştinii care nu cunosc temeiurile credinţei se smintesc, şovăie şi nu ştiu ce să răspundă celor care îi atacă, neputând să se apere; de aceea, este important să auzim glasul lui Dumnezeu şi să nu-L lăsăm "să strige în pustie" (Marcu 1, 3), ci să ascultăm cu luare-aminte Evanghelia Sa, transmisă prin Cuvântul Care Trup S-a făcut. Prin proorocul Ieremia, Dumnezeu ne îndeamnă: "O, ţară, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului!" (Ieremia 22, 29).

Voia lui Dumnezeu este aceea de a se mântui toţi oamenii: "Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (I Timotei 2, 4); iar mântuirea vine prin ascultarea cuvântului: "...credinţa este din auzire, iar auzirea, prin cuvântul lui Hristos" (Romani 10, 17).

Aşadar, cu toţii, de fiecare dată când participăm la sfintele slujbe ale Bisericii din duminici şi sărbători, să primim sămânţa cuvântului dumnezeiesc şi să-l lăsăm să rodească în suflete, îngrijindu-l în toate zilele vieţii noastre.