Răspunsuri duhovniceşti: Postul este o perioadă a virtuţilor

Părinte, cum ne cultivăm virtuţile în această perioadă de post?

Gândul, deprinderea şi dispoziţia conştiinţei îl fac cu adevărat pe om, dându-i nu o cămaşă sau haină exterioară, ci pe cea spirituală a Duhului Sfânt ori a duhurilor rele. Explicând lui Talasie ce este de fapt cămaşa de care a fost dezbrăcat Mântuitorul, Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune că aceasta "este conexiunea şi împletitura neîmpărţită a virtuţilor întreolaltă; sau cugetarea noastră, potrivită şi adecvată Cuvântului (raţiunii); sau harul omului nou, al celui după asemănarea lui Hristos, ţesut de sus prin Duhul Sfânt. Iar învelitoarea din afară este lumea sensibilă, împărţită în patru stihii, pe care o rup, ca pe haina lui Iisus, în patru bucăţi, cei ce răstignesc în noi în chip spiritual pe Domnul".

Cămaşa este, aşadar, "cugetarea noastră, potrivită şi adecvată Cuvântului". Tocmai aceasta face Biserica şi fiecare credincios mai cu stăruinţă în Postul Mare prin slujbele sale monotone: exprimă cugetarea lui Hristos, cugetând potrivit şi adecvat Cuvântului, cu înseşi cuvintele Sale din Psalmi şi din celelalte rânduieli şi laude liturgice, ţesându-şi astfel propriul veşmânt de lumină, propria cămaşă a harului Duhului Sfânt ce-l îmbracă pe credincios şi întreaga Biserică în Hristos. Iar metafora ce rezumă cel mai bine această cugetare şi dispoziţie sau stare de intimitate a sufletului cu Hristos e cea a "cămării de nuntă", în spatele căreia se ascunde o realitatea mistică, dar şi fiziologică a "simţirii minţii", pe care spaţiul limitat de aici nu ne permite să o expunem.

Ce alţi Sfinţi Părinţi ne vorbesc despre veşmântul luminos?

Găsim şi la Sfinţi Părinţi filocalici. Evagrie Ponticul, spre exemplu, ne spune în "Capete despre deosebirea patimilor cu referire la pilda celor chemaţi de la răspântiile drumurilor la nunta Fiului de împărat" că "cel legat de mâini şi de picioare şi aruncat în întunericul cel mai din afară din aceste gânduri necurate îşi avea ţesută haina sa, pentru care motiv Cel ce l-a chemat nu l-a găsit vrednic de o nuntă ca aceea, căci amintirea răului înnegreşte cugetul celui ce se roagă şi întunecă rugăciunea lui". Sfântul Marcu Ascetul, de asemenea, spune că "neştiinţa, uitarea, nepăsarea sunt cei trei uriaşi puternici şi tari ai celor de alt neam "demonic" ce ţes veşmântul şi acoperământul norului negru aşezat peste suflet" sau, folosind o altă expresie, "norul negru al tristeţii". Iar Pseudo Macarie Egipteanul, în Omilia a XX-a, ne spune: "Rugându-se, omul primeşte veşmântul cel divin, adică puterea Duhului". Şi continuă îndemnând: "Să adresăm lui Dumnezeu cereri şi rugăciuni ca să ne îmbrăcăm în veşmântul mântuirii, în Domnul nostru Iisus Hristos, lumina cea de negrăit".

Sfântul Maxim vorbeşte, de asemenea, despre toga sau palliumul, sau "învelitoarea din afară a Mântuitorului" ca simbolizând lumea sensibilă. Prin aceasta, practic, asceza şi slujbele Bisericii din post capătă o reală dimensiune cosmologică, de restaurare a întregii firi căzute, bunăstarea şi armonia cosmosului depinzând de asceza şi slujbele Bisericii şi de modul cum creştinii le practică însuşindu-şi-le duhovniceşte.

Spune Sfântul Maxim, reliefând necesitatea de a lupta atât pentru cămaşa virtuţilor, cât şi pentru această haină sau veşmânt exterior al Mântuitorului de care depinde bunăstarea cosmosului şi a creaţiei: "Deci dracii sfâşie creaţiunea văzută a celor patru stihii, făcându-ne să o privim prin simţuri în chip pătimaş şi să ignorăm raţiunile divine din ea. Dar altceva este cu cămaşa virtuţilor, căci pe aceasta chiar dacă o smulg din noi, în urma lenevirii noastre spre cele bune, nu pot totuşi să ne convingă că virtutea este viciu. Să nu facem deci cele cinci haine ale lui Iisus prilej de lăcomie, ci să cunoaştem care este intenţia Scripturii şi cum e răstignit şi dezbrăcat Domnul în noi, care ne lenevim spre cele bune, tocmai din pricina acestei trândăvii în lucrarea virtuţilor; de asemenea, cum împart dracii ca pe o haină creaţiunea Lui, ca să ne facă să slujim patimilor. Să devenim paznici de încredere ai bunurilor hărăzite nouă de Dumnezeu şi creaţiunea să o privim cum se cuvine, numai spre slava Lui. În sfârşit, să păstrăm nerăpită cămaşa Cuvântului (raţiunii) cunoştinţei, adică virtuţile, prin silinţa spre faptele bune. Iar de vreţi să înţelegeţi prin cămaşa cea ţesută de sus, pe lângă cele spuse, lumea fiinţelor netrupeşti şi spirituale, iar prin învelitoarea de din afară, pe care a împărţit-o Scriptura în patru părţi, ca în patru elemente, firea cea trupească, nu veţi greşi faţă de adevăr. Dintre acestea, trupul l-au risipit prin stricare, luând putere asupra noastră din călcarea poruncii. Dar sufletul nu l-au sfâşiat, având înrudire cu cele de sus."

Ce îndemn şi argument mai bun decât acesta putem adresa credincioşilor spre a posti şi a sluji Domnului cu frică şi cu iubire în acest Post Mare?