Răspunsuri duhovniceşti: Postul nu trebuie să ne ducă la subnutriţie

Părinte, ne mai despart câteva săptămâni de perioada Postului Mare. Ce semnificaţie are această perioadă pentru creştinul ortodox?

Rânduit pentru curăţenia sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie şi împărtăşire cu Sfintele Taine, Postul Paştelui închipuie postul Mântuitorului Hristos în Pustiul Carantaniei. Postul înseamnă abţinere de la tot ceea ce ne vatămă trupeşte şi sufleteşte: gânduri, vorbe şi fapte rele ori abţinerea de la mâncarea aşa-zisă "de dulce", adică: lapte, ouă, carne, peşte şi derivate ale acestora şi, nu în ultimul rând, de la alcool.

Postul se află într-o strânsă legătură cu viaţa duhovnicească. El este sprijinul rugăciunii, iar rugăciunea dă sens postului. Adevăratul post vindecă omul şi îl pregăteşte pentru întâlnirea harică cu Dumnezeu, într-o stare de sănătate trupească şi sufletească. Postul care este curat şi bine-plăcut Lui Dumnezeu trebuie făcut dimpreună cu pocăinţă sinceră, cu o inimă "înfrântă" şi cu smerenie. Mântuitorul spune în Sfânta Scriptură: "Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie" (Mt. 6, 16-18).

Ce ne puteţi spune, din experienţa dumneavoastră de duhovnic, despre modul cum înţeleg creştinii astăzi valoarea postului?

În concepţia unora dintre creştini, postul se rezumă doar la a nu consuma anumite alimente. Astfel, mulţi dintre enoriaşii mei cred că este vorba despre o problemă de selecţie alimentară. Şi aceasta este o parte ca atare a postului, dar accentul cade pe trăirea lăuntrică şi pe faptele noastre. Perioada postului are şi dimensiunea înfrânării. Sunt oameni care mărturisesc că au postit, dar că au adăugat trupurilor lor, în timpul postului, câteva kilograme. Postul înseamnă înfrânare de la excese alimentare, înfrânarea limbii, a minţii, a poftelor trupeşti. Biserica nu spune să-i aducem pe credincioşi într-o stare de subnutriţie. Există o normalitate în toate. Sunt oameni care vor să ţină post, dar, din motive medicale, nu pot. Se ştie că până la şapte ani, copiii sunt scutiţi de post. Cum fiecare dintre noi are un medic de familie, tot aşa fiecare credincios trebuie să aibă un duhovnic. Tot Sfinţii Părinţi spun în ce situaţii se acordă dezlegări pentru anumite afecţiuni, boli. Sunt situaţii ştiute, percepute de Biserică, la care s-a dat rezolvare.

Scopul postului nu este acela de a ne sili să acceptăm câteva obligaţii formale, ci de a ne "înmuia" inima, astfel încât aceasta să se deschidă către realităţile duhovniceşti, să cunoască tainica "sete" şi "foame" după comuniunea harică cu Dumnezeu.