Răspunsuri duhovniceşti: Postul şi milostenia ne aduc pacea interioară

Părinte, pornind de la Evanghelia Vindecării slăbănogului din Capernaum, care s-a citit ieri în biserici, vă rog să ne spuneţi cum putem să ne biruim păcatele, să ne vindecăm paralizia sufletului?

Această Evanghelie ni-L prezintă pe Iisus Hristos ca pe un "Dumnezeu tare" (Is. 9, 5), care a întărit picioarele unui om paralizat şi de asemenea i-a dat putere sufletească prin iertarea păcatelor. Iisus Hristos poate săvârşi orice minune; El poate face ca imposibilul să devină posibil, deoarece Mântuitorul spune în Evanghelie: "Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ" (Mt. 28, 18).

Una din rugăciunile cel mai des folosite la toate slujbele bisericeşti este: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pre noi".

Dumnezeu este atotputernic, oricând El poate face orice şi oriunde. De aceea, fiecare din noi trebuie să ne punem toată încrederea în El pentru orice problemă sau necaz am avea.

Ascultând această Evanghelie, ne uimeşte puterea mare pe care o are Mântuitorul Hristos. Ba, mai mult, tot El ne dăruieşte şi nouă putere ca să biruim păcatele şi să putem îndeplini poruncile Lui care ne dăruiesc viaţă veşnică.

Domnul Iisus promite Sfinţilor Apostoli această putere: "Veţi primi putere când Duhul Sfânt va veni peste voi" (Fapt. Apost. 1, 8). Atunci când noi avem o credinţă vie, dinamică, curată, este posibilă orice minune, după cum ne asigură Însuşi Mântuitorul Hristos când zice: "Toate sunt cu putinţă celui ce crede" (Mc. 9, 23). Puterea din noi este prezenţa lui Dumnezeu care ne umple sufletul. Pentru a face mai evidentă prezenţa lui Dumnezeu în noi înşine, avem nevoie de următoarele mijloace harice: rugăciunea, Sfânta Scriptură, Euharistia, Smerenia etc.

Paralizia sau slăbănogirea sufletului din noi este cea mai grea şi cea mai frecventă suferinţă pe care o întâlnim la orice pas. La această boală sufletească se ajunge prin săvârşirea de păcate mari şi multe pe care le cumulăm de-a lungul vieţii noastre pământeşti. Paralizia sufletului o vindecă numai Hristos prin iertarea păcatelor săvârşite şi de care ne pocăim prin spovedanie sinceră. Postul Mare este perioada liturgică propice pentru vindecarea sufletelor noastre. Orice spovedanie autentică ne face să trăim de fiecare dată bucuria pascală.

Ce exemplu de sfinţi ne oferă Biserica în perioada Postului Mare pentru a ne fi protectori şi călăuze în parcurgerea postului până la capăt?

Duminica a doua din Postul Mare face şi pomenirea Sfântului Grigorie Palama. Perioada Postului Mare este un urcuş duhovnicesc spre Golgota, de unde ţâşnesc razele Învierii lui Iisus. Este un drum lung, anevoios. Avem mare nevoie de ajutor, sprijin duhovnicesc, întărire. Iată de ce Biserica în aceste zile de post face pomenirea unor sfinţi pe care să-i luăm ca şi călăuze, protectori şi prieteni, care să ne ajute să ducem postul până la capăt. Întotdeauna, sfinţii ne duc în faţa Mântuitorului Hristos, aşa cum cei patru prieteni din Evanghelie au dus pe omul paralizat la Iisus ca să-l vindece; la fel procedează şi sfinţii cu noi dacă îi alegem ca prieteni în această viaţă pământească.

De numele Sfântului Grigorie Palama se leagă isihasmul, care înseamnă o stare de linişte interioară, care ne ajută să ajungem la vederea cu sufletul a luminii harice care s-a descoperit odinioară pe Muntele Taborului, Sfinţilor Apostoli, cu prilejul Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos (Mt. 17).

Postul adevărat care este relatat de profetul Isaia şi practicat în lumina Evangheliei lui Iisus Hristos, unit cu milostenia, ne poate aduce fiecăruia dintre noi această stare de linişte interioară care se manifestă printr-o bucurie pascală continuă. (Eugenia Golub)