Răspunsuri duhovniceşti: „Preotul este oglinda lui Dumnezeu în faţa credincioşilor“

Preacucernice părinte Liviu Anghel, sfinţii ierarhi Clement al Romei şi Petru al Alexandriei, pe care îi prăznuim astăzi, s-au luptat în timpul păstoririi lor pentru păstrarea credinţei în comunităţile lor. Cum trebuie păstorii de suflete din zilele noastre să lupte împotriva necredinţei omului modern?

Cei doi ierarhi ai Bisericii au trăit în perioada primelor şi ultimelor persecuţii creştine, evidenţiindu-se prin virtuţile lor. Cu cât persecuţia era mai mare, cu atât mai mult şi-au arătat ei râvna personală în purtarea pocăinţei. Mulţi martiri ai acelor timpuri au primit ca întărire atât în formarea lor creştină, cât şi în suportarea supliciilor nemiloase cuvintele de îmbărbătare cuprinse în epistolele trimise de către cei doi arhierei. În acelaşi timp, numărul ereziilor crescuse, iar lupta împotriva lor trebuia dusă şi în direcţia salvării oamenilor de la tulburările pe care le produceau ele printre cei necreştini, dar şi printre cei care erau botezaţi, însă nu prinseseră rădăcini puternice.

Concret, Sfântul Ierarh Clement al Romei († 95) a luptat împotriva unei rătăciri care dezbina populaţia din Corint, acolo unde se formase un partid al tinerilor ce se răsculau împotriva preoţilor. Pe cei implicaţi îi sfătuieşte să se întoarcă din păcat având frică de Dumnezeu, să înlăture mândria din sufletele lor, precum şi cearta care produce dezbinare. Sfântul Ierarh Petru al Alexandriei († 311) propovăduia creştinilor omorârea patimilor de fiecare zi pentru ca apoi să devină capabili să-şi dea viaţa pentru Hristos; îi îndrepta pe cei care din cauza persecuţiilor prea chinuitoare, din slăbiciune, au ales să-şi trădeze religia creştină.

Ce trebuie să înveţe fiecare slujitor al Bisericii din exemplul lor?

Astăzi, deşi lumea s-a schimbat, păcatul s-a perpetuat în fel şi chip, au apărut alte rătăciri specifice timpului modern. Preotul de azi trebuie să-şi salveze credincioşii de la înclinarea spre păcatele timpului, sfătuindu-se cu sfinţii prin citirea vieţilor acestora, sfaturi care folosesc în susţinerea cuvântului vorbit. Dar cel mai important aspect îl constituie exemplul personal, concretizat în dragostea pentru oameni, fie ei buni sau răi, pe care Dumnezeu îi iubeşte. Dragostea aceasta se învaţă din Sfânta Scriptură, din diferite cărţi teologice, dar se aplică prin dăruire, prin conştiinţa împlinirii datoriei, adică printr-o trăire autentică în Hristos. El, Domnul şi Mântuitorul nostru, Susţinătorul vieţii, este Calea, Adevărul şi Viaţa. Pentru aceea nici preotul nu are voie să se abată de la dreptate şi adevăr, pe care să le propovăduiască prin exemplul personal.

Cei doi ierarhi au fost foarte iubiţi de credincioşii lor, iubire sinceră, pentru că şi ei şi-au iubit poporul. Păstorul de suflete din mileniul trei este obligat să-şi menţină verticalitatea credinţei, să exemplifice prin viaţa sa că îşi iubeşte enoriaşii. Fiecare înclinare, de orice fel, cât de mică, a preotului ajunge să fie speculată de credincioşi, mai mult chiar de către "noii farisei" şi amendată în diverse moduri. Văzându-l pe preot că greşeşte, credincioşii, cei mai slabi, ajung să oscileze sau să-şi piardă credinţa, fapt pentru care devine direct responsabil.

Desigur, preotul nu este scutit de lovituri, de atacuri uneori sub centură, dar puterea credinţei şi dragostea de Dumnezeu îi menţin verticalitatea în faţa semenilor şi în faţa Celui care a investit în el o misiune şi aşteaptă să şi-o ducă la îndeplinire la modul desăvârşit, lucru ce scapă astăzi din vedere multora. Preotul este oglinda lui Dumnezeu în faţa credincioşilor, el poate fi lumină puternică sau doar o flacără plăpândă ce dă să se stingă. Nici un vânt nu trebuie să-l pună la pământ, să-l rupă, ci trebuie să-l încline doar atât cât este suflare, tulburare, precum se înclină firul de iarbă în prezenţa furtunii, iar apoi revine la poziţia iniţială. De ce, pentru că are de împlinit o datorie sfântă a lui Dumnezeu pentru mântuirea atât a păcătoşilor, cât şi a prietenilor de sfinţi. În acest fel îi poate câştiga mai ales pe cei tineri, pentru a nu se repeta în zilele noastre răscoala ce a clătinat Corintul pe vremea Sfântului Ierarh Clement Romanul, a tinerilor împotriva preoţilor.