Răspunsuri duhovniceşti: „Prezenţa copiilor la biserică este minunată“

Părinte, cum îl pot descoperi copiii zilelor noastre pe Dumnezeu?

Cu ajutorul lui Dumnezeu, provin dintr-o familie cu 12 copii şi slujesc din anul 1991 la "Bisericuţa copiilor" - "Sfântul Sava" din Buzău, care mai are încă un hram, "Sfântul Stelian - ocrotitorul copiilor".

De mic am ajuns la Dumnezeu cu ajutorul părinţilor mei, care erau foarte credincioşi, ţineau posturile de peste an împreună cu noi, copiii, eram nelipsiţi de sărbători de la sfânta biserică şi ne învăţau rugăciuni. Deşi eram mici,

ne-am deprins să zicem fiecare după putere, rugăciunea minţii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi". Nu prea înţelegeam

cuvântul "miluieşte-ne", dar bunicul meu, Teodor Stan, care era şi cantor bisericesc, mi-a explicat că înseamnă "iubeşte-mă". De atunci am început să zic mai des, căci aveam nevoie să fiu iubit de Dumnezeu.

Înainte de 1989, literatura religioasă pentru copii era foarte puţină, rar găseai să cumperi cărţi religioase. După 1990, a apărut o imensă literatură religioasă pentru copii, foarte diversă şi cu conţinut foarte atractiv. Acum se predă religia în orice şcoală la cererea elevilor şi a părinţilor. În toate localităţile avem preoţi, biserici şi dascăli bisericeşti de unde putem învăţa multe cunoştinţe religioase pentru copiii noştri. Copiilor trebuie să le vorbim despre Dumnezeu simplu, din inimă, cu suflet, fără noţiuni abstracte, filosofice sau dogmatice.

Religia trebuie prezentată ca fiind ora cea mai plăcută, atractivă. Ora de religie în clasă nu trebuie să aibă catalog, ci dăruire lăuntrică. În locul catalogului să luăm inima, sufletul şi să ne înarmăm cu multă răbdare pentru elevii care şi-au pierdut răbdarea la acest frumos obiect de suflet, religia.

De ce se numeşte biserica aceasta "Biserica copiilor"?

În primul rând, pentru că a fost construită în memoria copiilor şi a tinerilor care au murit în decembrie 1989. În al doilea rând, pentru că primele materiale de construcţie le-am cumpărat cu banii donaţi de elevii care renunţau să-şi mai cumpere dulciuri în pauza mare de la şcoală. Ultimul argument a avut în vedere faptul că în România din 1990 şi până în 2011 s-au făcut peste 20 de milioane de avorturi. Genocidul infantil este cel mai mare păcat strigător la ceruri. Această bisericuţă a copiilor este un clopot ce bate mereu, ca să ne dea de ştire că vom dispărea ca popor dacă nu vom opri omorârea copiilor nenăscuţi.

În cadrul Fundaţiei "Sfântul Sava" avem mai multe proiecte în care antrenăm copiii, iar pe timpul vacanţelor organizăm multe tabere şi pelerinaje cu elevii. Cei mici au nevoie de lucruri practice, nu trebuie să le facem filosofie, ci să-i atragem cu iubire pentru iubire. Prezenţa preotului în şcoală este benefică. Prezenţa copiilor la biserică este minunată. Pe copii trebuie să-i implicăm şi în activităţi sociale pentru a prinde milă de bătrâni, de săraci. Avem mare nevoie de copii oriunde şi oricând, după cum ne spune Mântuitorul Hristos: "Lăsaţi copiii să vină la Mine, că a lor este Împărăţia cerurilor" (Mt. 19, 14).