Răspunsuri duhovniceşti: Prinosul omiletic duminical

Preacuvioase părinte, care este rolul predicii duminicale?

Ne aflăm, desigur, interpuşi într-o lume în care din ce în ce mai rar se găseşte doza răbdării pentru a ne mai putea asculta unul pe celălalt, iar un factor nedorit, însă inevitabil al acestei realităţi este şi disponibilitatea oamenilor de a mai asculta cuvântul de învăţătură duminical. Cu toate acestea, există un număr mare de credincioşi însetaţi după cuvânt lămuritor la textul evanghelic.

Dacă temeiul învăţăturii patristice are multe aspecte preluate din cuvântările Sfinţilor Părinţi, astăzi putem aduna un buchet de interpretări patristice, care adaptându-le la contextul actual, avem şansa de a oferi credincioşilor de duminică o mireasmă plăcută a Evangheliei.

Predica duminicală poate constitui un dialog între preot şi credincios?

Se poate spune că predica de duminică este prilejul preotului de a rămâne în discuţie cu ai săi credincioşi, care cercetează biserica. Deşi pare un monolog adesea sau o meditaţie exteriorizată, cuvântul duminical este un dialog al sufletului, un dialog mut, din care se aude doar vocea lui Hristos, prezent în cuvântul preotului misionar. Atenţia celor ce ascultă reprezintă vocea Bisericii, a comunităţii, care poate fi apăsată, exteriorizată prin lacrimă sau bucurie, sau tristă şi neîmplinită prin neînţelegere. Aşadar, ceea ce oferă preotul poate fi sare şi lumină, sau hrană nedorită de fiii săi. De aceea considerăm că pregătirea cuvântului duminical este o necesitate misionară, iar pregătită fiind duhovniceşte prin rugă şi meditaţie profundă asupra textului evanghelic, rodeşte nu doar în tinda bisericii, ci şi în inima comunităţii.

Mai mult decât atât, cuvântul duminical, bine pregătit, poate forma misionari din credincioşii prezenţi, care de altfel pot duce la casa lor mesajul evanghelic. Ca oameni ai cuvântului, strâns legaţi de învăţătura orală, numită sfântă tradiţie în conştiinţa Bisericii, avem convingerea că rolul predicii duminicale este deosebit de important.

Sunt voci care spun că este suficient să ascultăm cu atenţie textul evanghelic, că învăţătura Mântuitorului Iisus nu mai are nevoie de interpretare sau de tâlcuire.

Este cert faptul că predica Mântuitorului Iisus a rămas aceeaşi, mesajul evanghelic este static, dar Biserica îi conferă un dinamism aparte. Este ceea ce numim noi tradiţia dinamică a Bisericii Ortodoxe. Mesajul Evangheliei lui Hristos porneşte din sânul aceluiaşi predicator prin excelenţă, Fiul lui Dumnezeu, însă se odihneşte în inimile atâtor generaţii de creştini, care primesc mesajul în contextul istoric şi faptic al existenţei lor. De aceea au predicat apostolii, Sfinţii Părinţi şi iată până în ziua de astăzi cuvânul de tâlcuire al Evangheliei este atât de necesar şi prezent.

Totodată, din punct de vedere misionar actual, constatăm că o parte din credincioşii noştri se apropie de Biserică adesea după citirea pericopei evanghelice şi nu au prilejul să asculte mesajul evanghelic sau îşi aduc pruncii aproape de momentul împărtăşaniei sacrificându-şi timpul lor de relaţie personală cu Dumnezeu în cadrul Sfintei Liturghii. De aceea, datoria preotului este să fie un părinte povăţuitor şi răbdător cu toţi fiii săi şi să le ofere din prinosul său omiletic în fiecare duminică.