Răspunsuri duhovniceşti: Proloagele, un depozit de experienţe spirituale

Înalt Preasfinţite Părinte Mitropolit Irineu, care este locul Proloagelor în spiritualitatea Bisericii noastre?

Spiritualitatea românească, creştină ortodoxă prin excelenţă, a produs o literatură duhovnicească ce a jucat un rol de seamă în dezvoltarea culturii şi limbii române. Alături de Psaltirea, Ceaslovul şi Vieţile Sfinţilor, Proloagele, o altă categorie de scrieri duhovniceşti şi literare, s-au bucurat de o largă circulaţie în spaţiul românesc, contribuind semnificativ la îmbogăţirea spirituală a credincioşilor. Proloagele, în spaţiul cultural şi eclesial românesc, erau citite, încă din secolul al XVII-lea, ori de câte ori se săvârşea Sfânta Liturghie. Fireşte, aceste scrieri erau la mare cinste şi în şcolile de pe lângă lăcaşurile de cult, în casele credincioşilor şi în chiliile monahilor, cu toţii dornici de cunoaşterea şi aprofundarea vieţilor sfinţilor şi a învăţăturilor creştine autentice. În paginile Proloagelor găsim, pe lângă vieţile de sfinţi, şi cuvinte alese din învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii universale. După cum se cunoaşte, Sfântul Simeon Metafrastul prelucrase în secolul al X-lea "Vieţile sfinţilor", cunoscuţi în Biserica veche, lucrare continuată de monahii cărturari de la Mănăstirea Studion, din Constantinopol. Pe lângă aceste texte hagiografice, Proloagele au fost îmbogăţite şi cu alte vieţi de sfinţi din vremurile mai noi, canonizaţi de Sfânta noastră Biserică.

Deci, Proloagele ne pun înaintea ochilor adevăratele modele de viaţă sfântă, de nevoinţe pastorale ale Sfinţilor Ierarhi, ne vorbesc despre suferinţele mucenicilor, despre dorul după Dumnezeu al pustnicilor şi al sfintelor femei, despre starea către care trebuie să tindă creştinul în efortul său duhovnicesc. În felul acesta, fiecare zi a anului este sfinţită prin prăznuirea unor evenimente sau a unor oameni de seamă din istoria mântuirii.

De ce pot fi considerate exemple vrednice de urmat pentru o viaţă creştină autentică?

Pentru că pe lângă aceste frumuseţi duhovniceşti, Proloagele ne oferă şi adevărate comori patristice inspirate de Duhul Sfânt. Fie că este vorba despre îndrumări din viaţa sfinţilor, de istorioare cu tâlc din Pateric sau fapte minunate din istoria Bisericii, toate aceste cuvinte ziditoare de suflet au contribuit la întărirea credinţei, la sporirea vieţii duhovniceşti şi la aprofundarea cunoaşterii lui Dumnezeu. Astfel că monahii şi creştinii mireni au găsit în cuvintele din Proloage un depozit de experienţe spirituale care au împlinit nevoia de îndrumare spirituală, de pilde de rugăciune şi de viaţă creştină autentică. În felul acesta, cuvintele şi exemplele din Proloage au luminat minţile şi au aprins inimile de dragostea lui Dumnezeu, au impresionat până la lacrimi şi au entuziasmat pe oameni până la extaz duhovnicesc. Datorită acestor Vieţi de sfinţi şi acestor învăţături, credincioşii au posibilitatea să aibă "gândul lui Hristos" (I Corinteni 2, 16), chiar într-un context social şi cultural secularizat. Citind aceste învăţături, credincioşii rămân în comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii, chiar dacă societatea este din ce în ce mai săracă spiritual. Cât priveşte limba română, aceasta s-a îmbogăţit şi şi-a dezvoltat vocabularul, culegând expresii şi cuvinte din paginile Proloagelor, întregind astfel tabloul aportului Bisericii la dezvoltarea culturii şi civilizaţiei româneşti.