Răspunsuri duhovniceşti: Psihologul credincios ajută la adevărata tămăduire

Părinte, de ce tot mai mulţi oameni caută astăzi psihologul în loc să se îndrepte spre duhovnic?

Se caută mai mult psihologul pentru că, din păcate, trăim mai mult la nivelul psihologic şi mai puţini la cel duhovnicesc. Oamenii care trăiesc la nivelul psihologic au foarte multe probleme pe care încearcă să şi le rezolve mergând la psiholog sau unii chiar şi la duhovnic, însă prea puţin izbândesc, deoarece psihologia nu are putere să vindece stricăciunea firii omeneşti. Câtă vreme omul nu-şi conştientizează valoarea lui veşnică şi nu are nădejdea mântuirii din păcat, suferinţă şi moarte, nu poate avea bucuria de a trăi. La un moment dat, totul devine absurd şi unii oameni, în asemenea momente, sfârşesc prin sinucidere.

Din fericire, în momentele de criză, mulţi oameni îşi vin în fire, asemenea fiului risipitor, şi atunci caută cu disperare adevărul şi viaţa, iar pe acestea nu le pot găsi în altă parte decât în Hristos şi în Biserică. Aici devine foarte important rolul duhovnicului, care are menirea să-i descopere celui ce vine către dânsul tainele mântuirii şi ale vieţii veşnice, prin acestea omul având posibilitatea să se vindece de moartea păcatului ce l-a cuprins. Pe măsură ce omul devine duhovnicesc, el conştientizează că singura lui problemă este păcatul, de care se căieşte şi pe care-l mărturiseşte cu umilinţă şi cu dorinţa sinceră de îndreptare.

Se pare că psihologul este foarte necesar pentru oamenii care s-au învăţat să trăiască în afara Bisericii, bazându-se mereu pe propria lor înţelepciune şi pe propriile lor puteri. Înţelepciunea şi puterea omenească fiind limitate, oamenii ajung în situaţii fără ieşire şi atunci sunt nevoiţi să apeleze la ajutorul cuiva, iar acesta este, de regulă, psihologul. Rolul lui este foarte important în a-l ajuta pe pacient să se echilibreze, dar cel mai mare ajutor ar fi acela de a-l îndruma spre credinţa în Dumnezeu. Până nu-L descoperă pe Dumnezeu şi nu se bucură de dragostea Lui, omul nu se poate împlini în nimic din cele ale lumii acesteia.

Prin urmare, psihologul necredincios îl meţine pe om în starea de păcat, nereuşind să înlăture adevărata cauză a dezechilibrelor şi suferinţelor firii omeneşti căzute. Psihologul credincios, ajutându-se de ştiinţa psihologiei, dar îndrumând, în acelaşi timp spre credinţă şi rugăciune, spre legătura cu un duhovnic, va reuşi de cele mai multe ori să-l aducă pe om la adevărata tămăduire şi la bucuria de a trăi şi în veacul acesta, şi în cel ce va să fie.

Cum poate alege tânărul să meargă la duhovnic, care îi recomandă cumpătarea, de vreme ce psihologul încurajează libertatea deplină?

Dacă tinerii trăiesc în Biserică, fiind obişnuiţi din fragedă copilărie cu rugăciunea şi păzirea poruncilor lui Dumnezeu, nu vor mai fi nevoiţi să apeleze la psiholog. Spovedania deasă şi îndrumarea primită de la duhovnic îi vor feri pe tineri de păcatele tinereţilor, din pricina cărora au atât de mult de pătimit. Înstrăinându-se de Biserică, tinerii se expun la foarte multe pericole, mulţi dintre ei riscând să ajungă în situaţii irecuperabile.

De oprit nu-i putem opri. Marele dar al libertăţii pe care ni l-a făcut Dumnezeu presupune şi riscul pierzaniei. De multe ori, psihologul lucrează cu mintea tânărului tocmai făcând trimitere la o libertate de care ştie că el se bucură, o libertate lumească ce îl duce la păcat, dar care îl face să se simtă bine. Pe de altă parte, duhovnicul îl sfătuieşte la cumpătare, aceasta fiind adevărata libertate. Mulţi tineri nu conştientizează că păcatul îi privează cel mai mult de adevărata libertate. Atunci când comitem un păcat, duhovnicul sigur că nu este de acord, ceea ce poate fi interpretat ca o lipsă de înţelegere, pe când un psiholog nu ne va contrazice în păcat, aşa încât ne oferă impresia că la el găsim înţelegere. Astfel putem argumenta de ce le este mai uşor tinerilor să stea de vorbă cu un psiholog, însă numai în Biserică va găsi libertatea cea veşnică.

Nu ne rămâne decât nădejdea în mila lui Dumnezeu şi rugăciunea stăruitoare că de va fi cu putinţă să ne tragă pe toţi la Sine, pe căi numai de El ştiute.