Răspunsuri duhovniceşti: „Pune săgeata în arcul tău şi întinde“

Preasfinţite Părinte Episcop Daniil, cum trebuie să fie lupta noastră cu păcatele şi ispitele? Este neîncetată, nu ne oboseşte?

Am să vă răspund printr-o apoftegmă a Patericului egiptean. Văzând avva Antonie cel Mare cât de tare era încordată săgeata cugetării minţii fraţilor în arcul nevoinţelor duhovniceşti, a hotărât "să se pogoare fraţilor" "glumind cu ei", tocmai când avea să se apropie de ei un vânător rătăcit prin pustiu. În soborul fraţilor, acest necunoscut se sminteşte de avva Antonie, neştiind pedagogia duhovnicească şi filocalică a marelui părinte. De aceea, plin de înţelepciune şi luminat de Duhul Sfânt, Sfântul Antonie cel Mare îi dă acestuia o lecţie folosindu-se tocmai de unelte sau armele lui. "Pune săgeata în arcul tău şi întinde." Şi îndată ascultând vânătorul, s-a supus poruncii sfântului, iar la al treilea cuvânt a zis: "De-l voi întinde peste măsură, se frânge arcul." Răspuns-a avva Antonie, marele învăţător al dreptei socoteli, al înţelepciunii şi discernământului: "Aşa şi la lucrul lui Dumnezeu, dacă peste măsură vom întinde cu fraţii, degrab se rup. Deci trebuie câte puţin şi câteodată a ne pogorî fraţilor. Acestea auzind vânătorul, s-a umilit. Şi mult folosindu-se de la bătrânul, s-a dus. Şi fraţii întărindu-se, au mers la locul lor." Iar avva Antonie a rămas din nou singur, doar cu Dumnezeu. Atât vânătorul anonim, cât şi fraţii învăluiţi în taină vor fi plecat, fiecare în drumul lor, meditând şi cugetând la săgeata minţii din arcul spiritului fiecăruia dintre ei. (Patericul egiptean, avva Antonie 15)

Ce înseamnă "Pune săgeata în arcul tău şi întinde"?

Constituie esenţa acestei apoftegme unice în literatura deşertului şi în literatura patristică. Săgeata de foc din arcul de aur nu este altceva decât nevoinţa rugăciunii, efortul concentrării şi încordarea meditaţiei în gândul luminos al umilinţei şi în zdrobirea inimii. Gândul este săgeata din arcul minţii. Apoftegma avvei Antonie este o adevărată fereastră prin care vedem încordându-se săgeata înţelepciunii în arcul cuvântului ziditor şi folositor de suflet. Săgeata cuvântului Sfinţilor Părinţi porneşte din arcul inspiraţiei duhovniceşti şi străbate veacurile până la noi, deschizând şi trasând cale de lumină pe urmele sfinţilor prooroci, ale Mântuitorului Iisus Hristos şi ale Sfinţilor Apostoli. Vânătorul cu arcul şi săgeata suntem fiecare dintre noi care, adeseori lipsiţi de înţelepciunea şi harul sfinţilor Părinţi, riscăm să ne frângem şi arcul spiritului, risipindu-ne în zadar energia săgeţii minţii. Ca şi fraţii ucenici, şi vânătorul avea nevoie de povăţuirea Sfântului Antonie, cel care i-a întors sminteala întru înţelepţire de sine. Săgeata devine astfel rază de lumină, gând inspirat, fulger de înţelepciune şi suliţă mistică a sutaşului care a deschis coasta Mântuitorului pe cruce, precum toiagul lui Moise stânca de la Rafidim, izvorând "sânge şi apă" (Ioan 19, 34), adică Euharistie şi Botez.

"Pune săgeata în arcul tău şi întinde" însemnează a avea totdeauna arcul cu noi şi săgeata în arc şi a întinde atât cât trebuie, pentru a nu se frânge arcul mai înainte ca săgeata să-şi atingă ţinta. Cuvintele avvei Antonie sunt un îndemn spre sforţare şi nevoinţă ascetică, dar cu înţelepciune, dreaptă socoteală şi dar al deosebirii duhurilor. De la întâlnirea neaşteptată cu sfântul Antonie, vânătorul va fi plecat plăcut rănit de săgeata de foc a cuvântului duhovnicesc al marelui părinte. Şi noi la fel.