Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Puterea cuvântului inspirat

Răspunsuri duhovniceşti: Puterea cuvântului inspirat

Un articol de: Pr. George Aniculoaie - 16 Mai 2010

Preasfinţite Părinte Episcop Daniil, în Patericul egiptean, şi nu numai, puterea cuvântului era foarte importantă. Ce înţelegeţi prin acest termen, "puterea cuvântului"?

Greu de înţeles pentru noi este "puterea cuvântului". O apoftegmă din Patericul egiptean legată de Sfântul Antonie cel Mare spune: "Oarecari fraţi au venit la avva Antonie şi au pus înaintea lui un cuvânt din cartea preoţiei (adică a Leviticului). Deci a ieşit bătrânul în pustie şi a mers avva Ammona pe urma lui în ascuns, ştiind obiceiul lui, şi, după ce s-a depărtat bătrânul, stând la rugăciune, a strigat cu glas mare: Dumnezeule, trimite pe Moise ca să mă înveţe cuvântul acesta! Şi a venit glas vorbind cu dânsul. Deci a zis avva Ammona: glasul care vorbea l-am auzit, dar puterea cuvântului

n-am înţeles-o" (avva Antonie 28). Fraţii călugări cu preocupări de exegeză biblică îl supun şi îl pun pe marele pustnic Antonie la o încercare legată de înţelesul unui text din cartea Leviticului. Să fi fost vorba despre felurimea jertfelor şi a arderilor de tot, despre animale curate şi necurate, sau despre curăţirea leprei de pe oameni? Sau despre sărbători, despre aprinderea şi arderea necurmată a candelelor din sfeşnic sau despre binecuvântare şi blestem?

Nu ştim, "Dumnezeu ştie" (cf. II Corinteni 12,2). Un lucru şi un fapt minunat îl ştim sigur: în urma depărtării Sfântului Antonie de ceata fraţilor călugări şi a ieşirii în pustie, şi în urma rugăciunii şi strigării sale pline de credinţă: "Dumnezeule, trimite pe Moise ca să mă înveţe cuvântul acesta!", "a venit glas vorbind cu dânsul". Dumnezeu, Cel ce l-a inspirat pe Moise să scrie Pentateuhul şi cartea Leviticului, şi Cel ce l-a trimis o dată pe Moise ca martor al Schimbării la Faţă pe muntele Taborului, împreună cu Ilie, ca să descopere Sfinţilor Apostoli Petru, Iacob şi Ioan taina Sinaiului, îl trimite acum a doua oară, în duh şi prin glas, ca să-i descopere marelui sfânt, părinte şi pustnic al Egipului "cuvântul acesta".

"Dumnezeule, trimite pe Moise ca să ne înveţe cuvintele acestea" inspirate de Duhul Sfânt, din cartea Facerii, a Ieşirii, a Leviticului, a Numerilor şi a Deuteronomului, am putea zice noi, urmând pilda rugăciunii şi modelul credinţei Sfântului Antonie cel Mare. Cuvinte, taine şi minuni, despre facerea lumii şi a omului, despre raiul din Eden, despre Abel şi jertfa lui, despre potop şi turnul Babel, despre chemarea lui Avraam, căsătoria lui Isaac, călătoria lui Iacob sau vinderea lui Iosif, despre robia egipteană şi trecerea Mării Roşii, despre primirea legii şi rătăcirea prin Sinai, despre mana cerească şi apa din stâncă, despre cortul sfânt şi strugurele din Eşcol, despre toiagul înflorit şi şarpele de aramă, despre moartea lui Aaron pe muntele Hor şi despre contemplaţia şi moartea lui Moise de pe muntele Nebo.

Mai sunt şi alte exemple?

Da. Aşa a trimis Dumnezeu pe Sfântul Apostol Pavel ca să-l înveţe pe Sfântul Ioan Gură de Aur "puterea cuvântului" din epistolele sale, pe care le tâlcuia, conform mărturiei Sfântului Proclu, ucenicul său. Şi tot aşa a trimis şi a îngăduit Dumnezeu pe Sfântul Cuvios Nil Atonitul să revină după multă vreme de la moartea sa printre părinţii şi fraţii atoniţi, învăţându-i calea Domnului, rânduielile Sfântului Munte şi dictându-le o carte! Apoftegma avvei Antonie, ca şi cea privitoare la moartea Sfântului Sisoe, şi ca atâtea altele din vieţile sfinţilor, sunt o dovadă a comuniunii sfinţilor, a legăturii lor cu Hristos prin Duhul Sfânt şi întreolaltă prin harul iubirii. Noi, nevrednicii şi urgisiţii, să ne străduim cel puţin să mergem pe urmele lor, precum avva Ammona pe urmele avvei Antonie. "Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos" (I Corinteni 4,16; 11,1).