„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Răspunsuri duhovniceşti: Rolul cântării bisericeşti
Părinte diacon, vă rugăm să ne vorbiţi despre cântarea bisericească şi despre rolul ei în Biserică.
În cultul Bisericii, la toate serviciile religioase, muzica noastră bisericească este un element nu numai plăcut, ci este o parte organică, intrinsecă a cultului, un element de nelipsit, care înfrumuseţează şi înduhovniceşte serviciul religios. Am putea afirma că Sfânta Liturghie nu ar fi la fel de frumoasă dacă ar lipsi din ea cântările tradiţionale bisericeşti. Putem spune că fiecare zonă la noi în ţară are un specific al ei bisericesc; într-un fel este muzica bisericească în Banat, altul în Ardeal, altul în Moldova şi Oltenia, dar fiecare cântare bisericească are frumuseţea ei, are rolul ei bine stabilit în Sfânta Liturghie. Ne putem referi la imnele "Axion", "Cuvine-se cu adevărat", la cântarea Rugăciunii Domneşti "Tatăl nostru", care uneşte pe toţi credincioşii în rugăciune şi în cântare. Muzica bisericească diversă, aşa cum este ea pe întreg teritoriul românesc, nu numai că dă frumuseţe cultului, dar ne şi uneşte în cântarea în comun, ceea ce îi atrage pe credincioşi la biserică, iar acest lucru deosebit trebuie să se practice în toate bisericile. Frumuseţea cântării bisericeşti vine şi aduce mângâiere sufletească. Dacă ne gândim doar la psalmii lui David: "Doamne strigat-am către Tine, auzi glasul rugăciunii mele…", "Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta", vedem că aceste cântări te încadrează în atmosfera rugăciunii de seară. De aceea trebuie să vedem întregul bagaj pe care cântarea bisericească îl aduce de-a lungul veacurilor. Sunt imne foarte vechi, precum "Lumină lină", "Cuvine-se cu adevărat", ce provin din primele secole de creştinism. Acestea dau cântării bisericeşti şi un element de tradiţie istorică şi teologică, sunt cântări frumoase, ziditoare de suflet. Prin cuvintele şi melodia lor ne pătrund în minte şi inimă şi ne dau un element de trăire în plus. Pe lângă acestea, cred că atunci când credincioşii noştri aud cuvintele "muzică bisericească" se gândesc la colinde. Prin frumuseţea, dar mai ales prin vechimea lor, toţi care le interpretează se apleacă cu respect asupra acestui tezaur de artă de muzică bisericească. Se întâmplă uneori ca atenţia să fie captată de muzica bisericească în defavoarea textului liturgic. Care ar trebui să fie raportul corect dintre cele două componente pentru folosul duhovnicesc al credinciosului? Evident că amândouă sunt foarte importante, calitatea interpretării trebuie să fie deosebită. Pe lângă interpretarea propriu-zisă, tehnica rostirii, a cântatului, pe lângă respectarea melodiei şi a glasului specific fiecărei cântări, trebuie cu foarte mare atenţie punctat textul pe care îl citim. Pentru ca mesajul cântării bisericeşti să ajungă la urechile sufletului, Sfinţii Părinţi ai Bisericii, precum Roman Melodul, Ioan Damaschin ş.a. au prezentat în cântările şi imnele bisericeşti o adevărată teologie, un adevărat mesaj catehetic pentru mântuirea celor care ascultă cu atenţie. De exemplu, la sfârşitul stihirilor de la "Doamne, strigat-am", la fiecare Vecernie urmează Dogmatica glasului, unde se interpretează o cântare specifică în care sunt menţionate rolurile deosebite pe care le au Mântuitorul şi Maica Domnului în istoria mântuirii noastre. Şi această Dogmatică a fiecărui glas conţine un adevăr de credinţă prezentat sub forma unei cântări bisericeşti şi cu melodie specifică, iar dacă suntem cu luare aminte la rostirea cuvintelor, ne hrănim din cuvântul dumnezeiesc, precum spune psalmistul: "Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare".