Răspunsuri duhovniceşti: Rutina spovedaniei

Părinte, cum ne pregătim pentru spovedanie şi de ce este bine să avem un duhovnic?

Întâi de toate, creştinul trebuie să înţeleagă ce înseamnă Taina Spovedaniei. O bună pregătire este atunci când ştii şi ce urmează, care sunt beneficiile, efectele asupra vieţii tale, la modul efectiv. Hristos este Cel care îl dezleagă pe cel care se spovedeşte.

Este bine să ai un tată sau o mamă, un părinte, pentru că dincolo de spovedanie este bine să ai o persoană în care să ai încredere, în care să-ţi destăinui viaţa ta, problemele tale, cu care să discuţi şi înafara spovedaniei. Este asemenea unui părinte care doreşte să-i fie bine copilului său. Sub patrafir, omul se întâlneşte în chip tainic cu Hristos.

Cum trebuie să ne alegem duhovnicul şi când putem să îl schimbăm?

Duhovnicul ni-l alegem rugându-ne. Adică e bine ca atunci când căutăm un duhovnic să ne rugăm ca şi Dumnezeu să ni-l dea, să nu ne bazăm pe forţe proprii, ci să-L punem şi pe Dumnezeu în ecuaţia aceasta, pentru că e vorba de o relaţie nu de o zi, nu de o lună, ci constantă. Sigur, îl schimbăm atunci când simţim că nu mai avem un corespondent, sau ceva s-a întâmplat, sau când ne ducem undeva departe, cu binecuvântarea lui.

Nu trebuie să fim ipocriţi, sunt momente în care simţi că te duci din obişnuinţă, însă în viaţă avem şi momente în care chemarea este mai profundă şi atunci este momentul când ne întrebăm dacă mergem ca la un părinte în care avem încredere. Sunt situaţii în care de mic te duci la acelaşi duhovnic şi spui lucrurile mărunte, uzuale, care îţi sunt uşor să le spui şi vin momente în viaţă în care păcătuieşti grav şi atunci poate apărea acel sentiment de jenă, cum să spui acel lucru. Ei, aici trebuie să simţi cu adevărat că te duci la prietenul tău, la părintele tău şi că prin el te întâlneşti cu Hristos.

Pentru a oferi deschidere totală, preotul trebuie să ţină cont că este trimisul lui Hristos, el este în misiunea de a lega şi dezlega în numele lui Hristos. Când vorbim de iertare, de spovedanie, mie îmi place să vorbesc despre Pilda fiului risipitor, acolo avem clar care este planul lui Dumnezeu şi profunzimea iubirii Sale, pentru că a acceptat, pe de o parte să se ducă în lume fiul, dar nu l-a constrâns, dar atunci când acesta se întoarce nici măcar nu aşteaptă să-şi ceară iertare, ci cu toată bucuria iese în întâmpinarea lui.

Omul postmodern este inundat de o serie de ispite de a păcătui, de mic copil, în toate locurile. Şi atunci trebuie să fim realişti şi să vedem că pe cei care au fost botezaţi trebuie să-i primim cu drag. Adică o rigurozitate excesivă nu cred că se poate aplica în lumea de astăzi şi niciodată. Dincolo de uşa la care baţi, trebuie să găseşti un părinte bun.

Nu sunt păcate care să nu fie cunoscute, sigur că noi ne îngrozim după ce păcătuim. Creştinul trebuie să ştie că şi cel mai mare păcat a fost făcut într-un moment de cădere şi atunci trebuie raportat, nu pentru că Dumnezeu nu îl ştie, nu vii să îi spui păcatul lui Dumnezeu, ci să-ţi ceri iertare pentru el.

Este o situaţie fericită dacă ajungi la rutină să repeţi aceleaşi lucruri minore, eşti undeva aproape de albie. Este o rutină să mănânci, să te speli în fiecare dimineaţă şi totuşi o faci. Trebuie să fim cinstiţi cu noi înşine, să nu raportăm mărunţişuri nesemnificative, ci să căutăm să fim sinceri. Făţărnicia, invidia, sentimentele de ură, faptul că pârâm pe cineva, că suntem trădători, nu ni se prea par semnificative şi venim şi spunem doar că am minţit. Să căutăm unde sunt problemele şi acelea să le rezolvăm.

Sunt oameni care merg la biserică, se roagă, dar sunt neîmpăcaţi cu ideea de a-şi mărturisi păcatele preotului. Ce îi poate convinge de importanţa acestei mijlociri?

Este cuvântul Mântuitorului, care a trimis în lume preotul şi a spus: "Oricâte veţi lega pe pământ vor fi legate şi în ceruri". Este o problemă de credinţă şi de înţelegere a felului în care Hristos a realizat această strategie de a ne aduce în albia curată a harului, deci nu putem merge în Împărăţia lui Dumnezeu cu păcatele, astfel, omul să se poată debarasa de păcate prin putere, iar puterea aceasta i-a fost dată preotului.

Hristos este Arhiereul veşnic, preotul este trimisul Său. Omul trebuie să aibă certitudinea că s-a ştres acest păcat.