Răspunsuri duhovniceşti: Să dăm răgaz în sărbători trupului şi minţii să se odihnească!

Cum trebuie să ţinem sărbătorile?

În primul rând dând răgaz trupului şi minţii să se odihnească şi să se reculeagă din vălmăşagul treburilor şi al grijilor lumeşti. În al doilea rând, prin mersul la biserică, pentru a lua parte la sfânta slujbă. În sfârşit, prin folosirea timpului ce ne mai rămâne cu grija pentru cele ale sufletului, cu fapte de milostenie (ajutorarea săracilor, cercetarea bolnavilor ş.a.) sau cu îndeletniciri pioase şi ziditoare de suflet, ca, de pildă, citire din Sfânta Scriptură sau din alte cărţi cu un cuprins folositor.

Care sunt datoriile creştinului faţă de sufletul său?

După învăţăturile Sfintei noastre Biserici, sufletul este creaţie dumnezeiască, chipul lui Dumnezeu în om, partea spirituală şi nemuritoare care-l deosebeşte pe om de orice altă făptură, aşadar, partea cea mai de preţ a fiinţei sale.

Din această cauză, datoriile către suflet sunt sfinte pentru creştini. Ele se cuprind în grija de luminarea şi întărirea puterilor sufleteşti cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe om, spre a trăi viaţa pământească potrivit legilor morale şi a dobândi fericirea cerească.

Puterile sufleteşti sunt: raţiunea, voinţa şi sentimentele.

De ce şi cum se foloseşte Mântuitorul de conştiinţa omului la judecata particulară?

De conştiinţa omului se foloseşte ca să nu poată spune omul că a fost judecat pe nedrept. Însăşi conştiinţa lui îl va osândi, atunci, pe omul păcătos şi tot ea îi va da pace şi linişte, dacă nu se găseşte în el nimic de osândit. Conştiinţa este judecătorul omului şi în timpul vieţii pământeşti. Dar, în timpul morţii şi mai ales după moarte, ea va fi luminată în chip deosebit de Dumnezeu, ca să-şi poată câştiga şi spori toate forţele sale de pătrundere şi de judecată nemincinoasă a omului: „Fiecare, în vremea morţii, îşi cunoaşte păcatele lui“ („Mărturisirea ortodoxă“).

Osândirea din partea conştiinţei va aduce sufletului o spaimă grozavă, iar neosândirea din partea ei o mare linişte şi îndrăzneală. (Învăţătură de credinţă ortodoxă)