Răspunsuri duhovniceşti: Să ne înnoim sufleteşte odată cu Anul Nou!

Preacucernice părinte Vasile Creţu, ce sfaturi aveţi pentru credincioşi, acum, la început de an, pentru ca 2011 să fie cu adevărat un an mai bun decât cel care tocmai s-a sfârşit?

Ziua de 1 ianuarie ar trebui să fie pentru fiecare în parte prilej de meditaţie la rostul vieţii sale pe pământ, căci această zi este în acelaşi timp o zi de început, dar şi o zi de bilanţ pentru anul care tocmai a trecut. Din această meditaţie vor reieşi două gânduri, dintre care primul este de vremelnicie a vieţii noastre, uitându-ne la anii care au trecut, uitându-ne la persoanele dragi pe care le-am pierdut sau de care ne-am despărtit, uitându-ne la obiectele din jurul nostru pe care nu le mai folosim. Acest gând este aşadar de vremelnicie, de trecere a timpului dincolo de capacitatea noastră de a-l stăpâni. Al doilea gând este de sete după viaţa veşnică, pentru faptul că aşa cum spune şi Fericitul Augustin într-un dialog al său imaginar cu Dumnezeu "m-ai creat pentru tine, Doamne, şi nefericit este sufletul meu până ce nu se va odihni întru Tine". Chiar dacă am trăi douăzeci, cincizeci sau o sută de ani pe pământ, ne-am da seama că toate lucrurile care ne înconjoară sunt limitate, sunt trecătoare şi că noi avem în suflet o sete nesfârşită după viaţa veşnică, după întâlnirea cu Dumnezeu. Pe de altă parte, fiecare început de an este un prilej pentru noi să conştientizăm că timpul vieţii noastre n-ar trebui să fie un timp de lenevire şi de nerodire, ci un timp de mântuire.

Cum adică "timp de mântuire", ce înseamnă acesta mai exact?

Când spun timp de mântuire, mă gândesc la un citat celebru al părintelui Stăniloae, care spune la un moment dat că timpul este intervalul dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul nostru. Aşadar timpul nu este neîndurător ca în mitologia greacă, ca în imaginea lui Cronos care îşi înghiţea copiii. Nu este un prilej de suferinţă ca în religiile antice. Ci pentru creştinul ortodox timpul este o vreme pentru sfinţire şi pentru mântuire. Iată de ce putem lega aceste idei de un citat al Sfântului Ioan Hrisostom, care spune: "De va pierde cineva aur sau argint, poate va afla în locul lui altul, dar cel ce pierde timpul vieţii sale în nelucrare sau în nerodire, altul nu mai poate afla". Iată cum pentru un creştin timpul nu mai este un motiv de fugă, creştinul nu fuge de timp sau de trecut, de istorie, pentru că istoria nu se transformă în neant ca în alte religii antice sau sincretiste moderne. Ci trecutul, prezentul şi viitorul se vor transforma în Eshaton, adică în Împărăţia lui Dumnezeu, în bucurie veşnică sau în tristeţe veşnică. Orice creştin ar trebui să privească cu încredere, cu optimism, dar şi cu gravitate fiecare clipă a vieţii sale, gândindu-se că fiecare secundă este o şansă pentru ridicare, pentru iertare, dar şi pentru rodire.

La români există aceste urări, cum ar fi "Un an nou fericit, cu sănătate şi bucurii". Deci, un an nou, dar este bine să ştim că un om vechi nu poate trăi un an nou. 2011 va fi un an nou doar dacă şi noi suntem oameni noi. Sfântul Ioan Hrisostom spune: "Ce câştig avem de pe urma vieţii acesteia, dacă nu ne folosim de ea pentru a o câştiga pe cea viitoare". Aşadar, cea mai mare bucurie a vieţii noastre ar trebui să vină de pe urma schimbării interioare. Să facem tot posibilul ca la bilanţul fiecărui an să spunem: "Iată, anul trecut eram o persoană supărăcioasă, acum am devenit mai iertător, mai răbdător, eram egoist, şi am început să împart cu ceilalţi". Concluzionând, sfatul meu este să schimbăm ceea ce este rău cu lucruri bineplăcute lui Dumnezeu şi astfel să ne înnoim sufletele pentru a păşi cum se cuvine în noul an care tocmai a început. (Daniela Ciobanu)