Răspunsuri duhovniceşti: Să nu fim indiferenţi la cei din jurul nostru

Preacuvioase părinte Visarion Joantă, ţara noastră este lovită zilele acestea de necazuri; sunt oameni care au rămas fără agoniseala de o viaţă. Dumnezeu îi pune la încercare sau îi pedepseşte?

De-a lungul existenţei sale, societatea omenească s-a confruntat cu tot felul de necazuri, greutăţi şi încercări. Privite prin prisma credinţei creştine, acestea pot fi o consecinţă a păcatelor noastre, dar pot fi şi încercări din partea lui Dumnezeu pentru a ne întări credinţa, iubirea şi nădejdea. Capriciile vremii din ultimele două săptămâni care s-au năpăstuit asupra ţării noastre, dar şi a altor ţări, sunt fie încercare din partea lui Dumnezeu, fie o pedeapsă pentru felul cum noi oamenii credincioşi sau necredincioşi am valorificat darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu: înspre binele nostru şi al societăţii sau spre paguba noastră şi a societăţii. Oricare ar fi raţiunea acestor încercări, avem datoria de conştiinţă înaintea lui Dumnezeu, a oamenilor şi a propriei noastre persoane ca să punem în practică virtuţile ajutorului, sacrificiului şi solidarităţii cu cei care au suferit poate mai mult decât noi în toate aceste încercări.

Solidaritatea, ajutorul şi sacrificiul sunt dovadă o faptelor de milostenie trupească şi sufletească pentru cei năpăstuiţi, iar Mântuitorul fericeşte pe cei milostivi, pe cei cu inimă bună, pe cei care ştiu să-şi deschidă inima, sufletul şi punga în astfel de situaţii, zicând "Fericiţi cei milostivi, că aceea se vor milui" (Mt. 5, 7). În acest context putem considera apelurile la solidaritate, ajutor şi sprijin economic, financiar şi spiritual pe care nu numai societatea civilă, ci şi Sfântul Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe ni le adresează în aceste zile pentru cei încercaţi. Să căutăm fiecare dintre noi, după posibilităţi, să ne aducem sprijinul şi ajutorul nostru material şi spiritual. Să nu fim indiferenţi la ceea ce se petrece în jurul nostru, căci fiecare dintre noi am putea fi într-un moment sau altul al vieţii în astfel de situaţii grele. Să ne gândim la vorba înţeleaptă populară care zice: "Bine faci, bine găseşti. Rău faci, rău găseşti".

Şi aşa vom primi şi ajutorul lui Dumnezeu?

Da. Spre exemplu Evanghelia duminicii care a trecut, a şasea după Rusalii, vorbeşte despre vindecarea slăbănogului din Capernaum de către Mântuitorul Iisus Hristos (Mt. 9, 1-8). Între cei care erau de faţă se afla şi un cărturar care în gândul său cugeta cele rele cu privire la minunea săvârşită de Mântuitorul, zicând: "Acesta huleşte" (Mt. 9, 3). Îndată Iisus şi-a arătat puterea Sa dumnezeiască, zicând: "Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre" (Mt. 9, 4). Dar era şi mulţime de oameni care văzând fapta Mântuitorului "s-a mirat, s-a înspăimântat şi a slăvit pe Dumnezeu, Cel care dă oamenilor asemenea putere" (Mt. 9, 8). Deci vedem două atitudini: una de indiferenţă şi nepăsare, ba chiar de hulire a lui Dumnezeu pentru fapta bună arătată faţă de acest om aflat în mare suferinţă; cealaltă, de apreciere a faptei Mântuitorului faţă de bunăvoinţa cu care S-a aplecat spre acest om, redându-i sănătatea pentru a fi de folos familiei şi societăţii.