Răspunsuri duhovniceşti: Să săvârşim „liturghia fratelui“!

Părinte, în zilele noastre, dominate de spiritul secularizării, pare din ce în ce mai greu pentru creştini să dobândească mântuirea. Este într-adevăr aşa?

Procesul secularizării este, cred, consecinţa îndepărtării omenirii de Creatorul ei, este strădania omului modern de a-şi planifica şi trăi viaţa departe de Dumnezeu, aşa cum a procedat fiul risipitor din arhicunoscuta pericopă evanghelică. De aceea, omenirea este atrasă din ce în ce mai mult într-un vid spiritual care aduce cu sine un conflict între tradiţional şi modernism, tensiuni între generaţii, instabilitate familială şi multe alte probleme la care Biserica trebuie să răspundă prompt şi dinamic pentru a stăvili acest proces dăunător mântuirii noastre.

Dobândirea mântuirii este desigur un deziderat care se împlineşte cu greu, căci, spune Mântuitorul, "nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne!, va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri" (Mt. 7, 21). Avem nevoie nu doar de o credinţă declarativă, formală, ci de o credinţă vie, lucrătoare în fapte, numită de unii Părinţi "ortopraxia" sau "liturghia fratelui", adică credinţă prin fapte. Dar, aşa cum spuneaţi, dobândirea mântuirii este cu anevoie de împlinit în aceste vremuri, deoarece oamenii fug de Hristos, Îl resping, Îl marginalizează şi trăiesc ca şi cum Domnul nu ar exista, nu I-ar vedea, nu I-ar păsa de starea lor. Cuvântul lui Dumnezeu a fost, este şi va fi balsam pentru suflete şi lumină care ne duce pe cărarea cea sigură a mântuirii. "Învăţaţi de la mine că eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre", ne îndeamnă Mântuitorul Hristos. (Mt. 11, 29)

Ce îi împiedică pe creştinii de astăzi să fie mai aproape de Dumnezeu?

Omenirea, astăzi, rătăceşte în căutarea sensului său pentru că a uitat ce e smerenia, a uitat că toate cele de care ne bucurăm, însăşi viaţa noastră, sunt daruri ale lui Dumnezeu. Liniştea şi mântuirea o vom dobândi când îl vom aduce pe Hristos Domnul în viaţa noastră mai deplin. Sfânta Biserică ne oferă soluţii concrete: rugăciune stăruitoare, citirea Sfintei Scripturi şi a cărţilor Sfinţilor Părinţi, participarea cu deplină bucurie şi speranţă la Sfânta Liturghie, Spovedania şi Împărtăşania cu Dumnezeiasca Euharistie şi, aşa cum am mai spus, pe lângă acestea, să ne străduim să săvârşim "liturghia fratelui", să ajutăm pe cel aflat în suferinţă, pe cel singur, pe cel sărac. Mântuirea nu se dobândeşte solitar, ci solidar. Numai aşa vom auzi şi noi îndemnul Domnului: "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii." (Mt. 25, 24)