Răspunsuri duhovniceşti: Schitul atârnat de degetul cel mic al avvei

Preasfinţite Părinte Episcop Daniil, cât de mare este puterea smereniei?

O apoftegmă a Patericului egiptean este foarte concludentă: "A zis unul din părinţi: Cine este Ioan? Căci cu smerenia lui, a atârnat tot Schitul de degetul lui cel mic" (avva Ioan Colov 36). În lumina acestei apoftegme a unui părinte anonim, contemplăm o întreagă comunitate monahală de la cumpăna veacurilor IV-V din pustia Schetică, ca atârnând simbolic, tainic şi mistic de degetul cel mic al smeritului avvă Ioan Colov, ca de un inel de aur. "Zis-a avva Ioan, că poarta cerului este smerenia. Şi părinţii noştri, prin multe ocări bucurându-se au intrat în cetatea lui Dumnezeu" (avva Ioan Colov 40). Prin adânca virtute a smereniei, avva Ioan Colov atârna cu desăvârşire de cer, de aceea, atâţia alţii, părinţi, fraţi şi fii duhovniceşti atârnau de el.

Cine atârnă prin smerenie şi dragoste cu desăvârşire de Hristos face ca şi alţii să atârne de el, adică, de sfatul, cuvântul, rugăciunea şi mijlocirea lui către Dumnezeu pentru ei. Astfel putem vedea întreg pustiul Egiptului atârnând de degetul avvei Antonie cel Mare, "patriarhul monahismului creştin", Sinaiul atârnat de degetul Sfântului Ioan Scărarul, Athosul atârnat de degetul Sfântului Atanasie Athonitul, Constantinopolul atârnat de degetul Sfântului Simeon Noul Teolog, Tesalonicul atârnat de degetul Sfântului Grigorie Palama, Sarovul atârnat de degetul Sfântului Serafim de Sarov, sau Prislopul atârnat de degetul părintelui Arsenie.

Spiritualitatea sau mistica ortodoxă pare a fi atârnând de degetele aprinse în rugăciune, ca nişte făclii de foc, ale avvei Iosif din Panefo (avva Iosif din Panefo 7).

Aşa putem vorbi şi despre o mănăstire sau o parohie…

Orice mănăstire atârnă de stareţ şi duhovnic, o parohie atârnă de preot, o eparhie atârnă de episcop, o mitropolie atârnă de un mitropolit şi o patriarhie atârnă de patriarh, precum poporul lui Israel atârna în pustie de Moise, iar pe vremea regatului, de David şi Solomon. Biserica primară din Ierusalim şi Antiohia atârna de Sfinţii Apostoli, Bisericile Asiei, Macedoniei şi Greciei atârnau de asemenea de Sfântul Apostol Pavel. La fel atârna Antiohia mai târziu de Sfântul Ignatie Teoforul, Smirna de Sfântul Policarp, Cartagina de Sfântul Ciprian, Alexandria de Sfântul Atanasie, Nazianzul şi Constantinopolul de Sfântul Grigorie Teologul şi Sfântul Ioan Gură de Aur, Cezareea Capadociei de Sfântul Vasile cel Mare şi Roma de papa Leon cel Mare.

Biserica, lumea şi omenirea atârnă de Hristos Pantocrator, prin Duhul Sfânt, precum Petru scos din valuri, de mâna lui Iisus. "Sunt candelă aprinsă sub bolţile divine, în haos spânzur, dar atârn de Tine" (Nichifor Crainic). Lumea atârnă de cei smeriţi pentru că ei înşişi atârnă doar de Dumnezeu. "A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puţini şi împotriva ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o şi a ridicat de jur împrejur întărituri puternice. Într-însa se afla un sărac înţelept care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de acel om sărman" (Ecclesiastul 9, 14-15).