Răspunsuri duhovniceşti: „Securea deznădejdii“

Prin ce mijloace se întreţine şi se împrospătează nădejdea?

Mijlocul cel mai potrivit pentru întărirea şi împrospătarea nădejdii este rugăciunea stăruitoare (Iacov 5, 13 şi Iuda 20). Rugăciunea stăruitoarea este „securea deznădejdii“. (Sfântul Ioan Scărarul) şi este „solia nădejdii“, trimisă să mijlocească la Dumnezeu fericirea veşnică - scopul ultim al nădejdii. Şi, după cum credinţa fără fapte bune este moartă (Iacov 2, 26), aşa şi nădejdea fără rugăciune este amorţită. „Încă şi prin cuminicarea cu preacuratele Taine, adică Trupul şi Sângele lui Hristos, prin care Domnul nostru rămâne în noi, nădejdea noastră se face puternică.“ (Mărturisirea ortodoxă).

Poate conştiinţa să dispară vreodată din sufletul omului?

Niciodată. Ea poate să fie adormită, prin nepăsarea omului faţă de datoriile sale, poate să fie întunecată printr-o viaţă de păcat, dar nu poate să fie nimicită niciodată, fiindcă ea este de la Dumnezeu. Nici cei mai mari făcători de rele nu pot înăbuşi în ei, cu totul, glasul conştiinţei. Ea îi urmăreşte mereu cu mustrările ei, încât mulţi ajung la deznădejde şi-şi curmă singuri viaţa, precum Iuda.

Avem vreo datorie faţă de conştiinţa noastră?

Avem datoria de a o păstra întotdeauna curată şi de a o ţine în stare trează, prin rugăciune, post, împărtăşirea cu Sfintele Taine şi prin cunoaşterea tot mai temeinică a învăţăturii creştine. Căci conştiinţa morală ne îndeamnă la săvârşirea binelui, a dreptăţii şi a dragostei creştine, adică la împlinirea legii morale. (Învăţătură de credinţă ortodoxă)