Răspunsuri duhovniceşti: Setea lui Dumnezeu

Părinte arhimandrit Dimitrie Irimia, duminică vom asculta la Sfânta Liturghie pericopa evanghelică despre întâlnirea dintre Domnul nostru Iisus Hristos şi femeia samarineancă. Ce înţelesuri duhovniceşti are această pericopă?

Întâlnirea Mântuitorului cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacob, relatată de Sfântul Evanghelist Ioan, depăşeşte dimensiunile obişnuitului şi se concretizează într-o întâlnire duhovnicească, dezvăluitoare de mari taine dumnezeieşti, dar şi transformatoare de suflete, întâlnire care modelează din păcătoşi sfinţi şi mărturisitori, căci cea fără de nume şi trăitoare în păcat va deveni Sfânta muceniţă Fotini.

Dumnezeu Fiul, coborât pe Pământ, roagă să-i dea apă să bea pe o femeie, despre care ştia că e de alt neam şi că e păcătoasă, prin aceasta deschizând uşa mântuirii tuturor neamurilor şi desfiinţând barierele inechităţilor sociale. În toate religiile şi în toate sistemele de gândire spirituală din lume, omul este cel ce se roagă lui Dumnezeu. În creştinism avem, iată, un exemplu extraordinar, unic: Dumnezeu este cel ce-l roagă pe om. Hristos o roagă pe această femeie să-i dea să bea. "Setea" Lui pentru noi Îl face să vină în întâmpinarea noastră, golindu-se astfel în chip tainic de slava Sa, smerindu-se pe Sine pentru ca noi să-L putem vedea ca pe unul dintre noi, spre a nu ne înfricoşa de dumnezeiasca arătare şi astfel să ne poată oferi "apa cea vie".

Vorbind cu femeia samarineancă, Iisus se descoperă tuturor neamurilor ca fiind Mesia, Cel care deţine "apa cea vie" şi pe care o va oferi tuturor celor ce vor să o primească cu credinţă, şi atunci se va petrece un fapt extraordinar, şi anume: Dumnezeu va veni la ei şi se va sălăşlui în ei şi se va face în ei "izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică". Aşa după cum izvorul făcându-se râu sau fluviu curge către ocean, tot aşa cel ce îl are pe Dumnezeu în el creşte duhovniceşte şi se "varsă" în Împărăţia lui Dumnezeu.

Ce primeşte samarineanca de la Mântuitorul?

Primeşte cuvântul Său, descoperă de la El închinarea cea adevărată în Duh şi Adevăr şi prin credinţă, Cuvântul se face în ea "apa cea vie" despre care tocmai îi vorbise Hristos, "apa" ce va "învia" pe mulţi "morţi sufleteşte" prin lucrarea ei misionară.

Convorbirea lui Hristos cu femeia samarineancă începe ca un dialog, continuă ca o rugăciune, se tranformă în mărturisire, ajunge la adâncă şi dumnezeiască Taină, devine ziditoare de suflete şi se va finaliza cu cununa cea neveştejită a măririi muceniciei, cu dobândirea sfinţeniei.

După cum femeia samarineancă a înţeles şi a primit cuvântul lui Dumnezeu, tot aşa şi noi cei de azi, "de alt neam" fiind şi adesea "în păcate şi fărădelegi" trăind, să descoperim pocăinţa cea adevărată şi închinarea cea în Duh şi Adevăr, şi să primim pe Dumnezeu, care prin Sfintele Taine ale Bisericii Sale se va face în noi "râuri de apă vie curgătoare" spre rodirea pomilor sfinţeniei care împodobesc Grădina Raiului.

*

Pentru rubricile "Răspunsuri duhovniceşti" şi "Sfaturi practice în Biserică", aşteptăm întrebările dumneavoastră la adresa redacţiei din Bucureşti şi la george.aniculoaie@gmail.com