Răspunsuri duhovniceşti: Sfânta Cruce, altarul mântuirii noastre

Părinte, creştinismul nu poate fi conceput fără Sfânta Cruce. De ce?

Ea este semnul cel mai de preţ de pe chipul şi din fiinţa noastră. În lumea antică ea era folosită pentru răstignirea şi pedepsirea răufăcătorilor şi a trădătorilor. Mântuitorului i s-a rezervat tocmai acest mod nedemn şi nevrednic de osândire. Cu toate acestea, pentru El crucea a devenit altarul pe care s-a făcut mântuire lumii.

Sfinţii Părinţi au scos de fiecare dată în evidenţă rolul mântuitor al Sfintei Cruci. În acest sens, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că Mântuitorul Hristos "a suferit patimile ca să împace prin sângele crucii pe cele din cer cu cele de pe pământ", pentru că, din pricina păcatelor "eram duşmanii lui Dumnezeu, care, ca un iubitor de oameni ce era, a hotărât ca Fiul Său să moară pentru noi".

Sfântul Apostol Petru vorbeşte despre Sfânta Cruce în prima sa epistolă sobornicească: "În trupul răstignit pe lemnul crucii Hristos a luat păcatele pentru ca prin moartea Lui noi să murim pentru păcate şi să trăim pentru dreptate". Pe cruce, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, s-a întâlnit cea mai josnică faptă a păcatului omenesc cu cea mai de mare dovadă de iubire. Prin Persoana Mântuitorului Hristos, Sfânta Cruce a devenit din mijloc de întristare şi obiect de tortură, semn de biruinţă asupra morţii, dovadă a credinţei, pildă nepreţuită a iubirii dumnezeieşti faţă de noi, semn al nădejdii în lupta cu vrăjmaşul diavol. De aceea, acest stindard al creştinătăţii se va arăta pe cer la a doua venire a Fiului Omului, care va veni întru putere "să judece vii şi morţii, a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit".

Ce semnificaţie are Sfânta Cruce în viaţa noastră de zi cu zi?

În viaţa noastră crucea semnifică şi lupta necontenită cu păcatul, cu răul sub toate aspectele lui de manifestare. În această direcţie, crucea înseamnă înfrânare de la pornirile cele rele, rezistenţă împotriva tuturor ispitelor diavoleşti, stăpânire de sine, răbdare, înţelepciune, cumpătare în toate. Într-un cuvânt este condiţia esenţială pentru dobândirea mântuirii: "De va voi cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie" (Lc. 9, 23).

Creştinul adevărat poartă Sfânta Cruce în viaţa sa de la naştere şi până la mormânt. Prezenţa ei în Sfintele Biserici, la răspântiile drumurilor, pe pereţii caselor, sporeşte prezenţa Duhului în viaţa noastră. De aceea, Sfântul Efrem Sirul ne îndeamnă: "Nu uitaţi să purtaţi crucea cu voi în orice timp, în orice ceas şi-n orice loc. Fără ea să nu începeţi nimic", iar Sfântul Apostol Pavel afirmă: "Pentru cei ce pier cuvântul crucii este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1, 18).