Răspunsuri duhovniceşti: Sfânta Împărtăşanie, scutul împotriva vrăjitoriei

Preasfinţite Părinte Episcop Visarion, trăim astăzi sub presiunea religioasă a unei alte lumi decât cea creştină, a religiilor orientale, a magiei. Care ar fi motivul pentru care toate acestea au priză chiar şi printre creştinii ortodocşi?

Cu adevărat în ultima vreme asistăm la un asalt al religiilor orientale şi al unor idei parareligioase asupra credinţei creştine. Sigur, astfel de atacuri au existat dintotdeauna asupra noii religii întemeiate de Fiul lui Dumnezeu făcut om, Mântuitorul Iisus Hristos.

Dar, cum spuneam, astăzi ele s-au intensificat de multe ori şi sub influenţa factorilor sociali, politici şi culturali.

La tot pasul găseşti astăzi cărţi cu un conţinut ezoteric ce propovăduiesc idei străine de învăţătura sănătoasă a Evangheliei revelate prin inspiraţie dumnezeiască.

Din păcate, mulţi creştini neiniţiaţi în tainele credinţei celei adevărate cad pradă acestor idei străine de spiritualitatea ortodoxă, ce au darul de a-i îndepărta de izvorul cunoaşterii, al "gnozei" celei mântuitoare şi de a-i rătăci pentru totdeauna.

Între motivele ce stau la baza unor astfel de procese de "incluziune" într-o lume străină de duhul Ortodoxiei putem aminti necunoaşterea adevărurilor de credinţă, lipsa minimă de educaţie, puţinătatea credinţei, influenţa factorilor externi etc.

Mulţi dintre cei care se consideră creştini cad pradă practicilor magiei negre sau albe, făcându-i să recurgă la diverse forţe oculte, vrăjitoare şi tămăduitoare care, contra cost bineînţeles, consideră că pot rezolva unele probleme ale petenţilor. În loc să meargă la biserică, unde găseşte mijloacele necesare harice pentru alinarea suferinţelor şi a încercărilor din viaţă, să ceară sfatul duhovnicului şi al preotului, în disperare de cauză apelează la aceste "surogate" care nu aduc nimic benefic în viaţa spirituală, ci, dimpotrivă, produc dezechilibru şi alienare sufletească.

De multe ori, cei care practică astfel de lucruri îşi fac reclamă prin mass-media folosindu-se de obiecte sfinte: cruci, icoane, statuete, cărţi de rugăciuni, şi toate acestea cu scopul de a-i aduce în eroare pe cei care recurg la astfel de servicii.

Să amintim apoi fel de fel de cărţi de dezlegare a vrăjilor şi a blestemelor, de talismane sau de licori cu "puteri miraculoase" care îmbie pe cei neştiutori şi naivi şi care au un efect dăunător asupra acestora, îndepărtându-i de Biserică şi de valorile ei spirituale.

Ce face sau ar trebui să facă Biserica pentru a-şi păzi fiii duhovniceşti de acestea?

De pildă, chiar astăzi îl prăznuim şi pe Sfântul Ciprian, cel care înainte de a-l descoperi pe Hristos a fost vrăjitor, şi care ar putea fi un exemplu pentru noi.

Un rol covârşitor împotriva acestor învăţături şi practici ucigătoare de suflet îl are Biserica. Evanghelia ne învaţă că Mântuitorul Hristos prin patima, moartea şi Învierea Sa a biruit puterea morţii şi a diavolului. Diavolul nu mai are putere absolută asupra lumii şi implicit a omului aşa cum era înainte de Întruparea Mântuitorului.

"Îndrăzniţi că Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33), spune Mântuitorul Hristos tuturor creştinilor, de aceea trebuie să fim conştienţi de faptul că prin încorporarea noastră în trupul tainic al lui Hristos prin Taina Sfântului Botez şi continuată apoi prin celelalte taine şi lucrări sfinte ale Bisericii, noi ne fortificăm continuu pentru a putea lupta împotriva celui rău şi a lucrărilor lui prin oamenii necredincioşi.

Avem la îndemână Taina Sfintei Împărtăşanii în cadrul Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii prin care ne unim în chip desăvârşit şi real cu Izvorul Vieţii şi biruim toate lucrările diavolului pornit asupra noastră.

Credinţa puternică în Hristos Domnul, Cel răstignit şi înviat, participarea la Sfânta Liturghie şi la sfintele slujbe, cuminecare cu Trupul şi Sângele Domnului, rugăciunea constantă, citirea Sfintei Scripturi, dragostea jertfelnică şi milostenia sunt mijloace eficace de luptă împotriva satanei şi a tuturor slujitorilor lui.

Sfântul Ciprian, pomenit astăzi de Sfânta noastră Biserică, a fost mai întâi vrăjitor, dar când a cunoscut lumina credinţei celei adevărate s-a lepădat de toate lucrurile întunericului, devenind un luptător pentru apărarea Evangheliei în lumea de atunci şi implicit un exemplu de întruchipat pentru creştinii tuturor veacurilor.

De altfel, sunt multe cazuri în istoria Bisericii de vrăjitori care prin puterea credinţei creştine s-au lepădat de înşelăciunea diavolului şi au devenit slujitori ai lui Hristos şi ai Bisericii sale, mulţi dintre ei devenind chiar mucenici.