Răspunsuri duhovniceşti: Smerenia care exorcizează

Preasfinţite Părinte Episcop Daniil, prezenţa satanei şi a răutăţilor lui în viaţa noastră este evidentă. Ce putem face pentru îndepărtarea lui, mai ales atunci când pune cu totul stăpânire pe noi?

Am să vă spun mai întâi o apoftegmă din Pateric: "A zis avva Daniil că în Babilon o fiică a unui din cei mai mari avea demon. Şi tatăl ei avea un călugăr iubit şi acela i-a zis lui: nimeni nu poate să tămăduiască pe fiica ta fără numai sihaştrii aceia pe care îi ştiu şi de îi vei ruga pe ei, nu vor să facă aceasta pentru smerenie. Ci aceasta să facem: când vor veni în târg, faceţi-vă că voiţi să cumpăraţi vase. Şi când vor veni să ia preţul lor, să zicem lor să facă rugăciune şi cred că se va tămădui. Ieşind ei în târg, au aflat pe un ucenic al bătrânilor, şezând ca să vândă vasele lui. Şi l-au luat pe el împreună cu coşniţele, ca să-i dea preţul lor. Şi când a venit călugărul în casă, a venit şi îndrăcita şi i-a dat o palmă, iar el a întors şi cealaltă faţă, după porunca Domnului. Şi muncit fiind demonul, a strigat zicând: o, silă! Porunca lui Iisus mă scoate. Şi îndată s-a curăţit fata. Şi după ce au venit bătrânii, le-a povestit lor ceea ce s-a făcut. Şi au proslăvit pe Dumnezeu şi au zis: obicei are mândria diavolului, să cadă prin smerenia poruncii lui Hristos" (avva Daniil 3).

Şi care este interpretarea?

Fără Molitfelnic şi fără exorcisme, fără blesteme şi fără dezlegările Marelui Vasile, ci doar prin împlinirea poruncilor lui Hristos din Predica de pe munte: "Dacă te loveşte cineva peste obrazul drept, tu întoarce-i şi pe celălalt" (Matei 5, 39; Luca 6, 29), aşa s-a preschimbat ţinutul Gherghesenilor din sufletul nefericitei tinere într-un Eden al normalităţii, echilibrului şi firescului, prin simplul gest şi act de smerenie al tânărului "ucenic al bătrânilor". A-ţi întoarce şi obrazul celălalt spre pălmuire însemnează a-ţi recunoaşte dubla vinovăţie, faţă de Dumnezeu prin acceptarea pălmuirii obrazului drept şi faţă de oameni, prin întoarcerea şi celui stâng. Aceasta este calea creştină a smereniei, drumul mântuirii şi treapta scării spre cer. Întoarcerea şi a celuilalt obraz în diferite situaţii, prilejuri, ispite şi contexte ale vieţii, toate îngăduite şi rânduite de Dumnezeu spre a noastră verificare, ispăşire şi iertare, este deopotrivă semn al virtuţii smereniei, dovadă a răbdării şi expresie a conştiinţei vinovăţiei. Accepţi şi primeşti palma şi pălmuirea din partea semenului, fratelui sau aproapelui, doar dacă vei reuşi să înţelegi că palma fratelui este măsura palmei lui Dumnezeu cu tine, spre îndreptarea ta şi spre urmarea mai îndeaproape a lui Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, "Cel ce scuipări şi bătăi şi loviri şi Cruce şi moarte a răbdat pentru mântuirea lumii, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru", în Vinerea Patimilor. Şi ne rabdă şi astăzi palmele şi pălmuirile păcatelor, slăbiciunilor, neputinţelor şi răutăţilor noastre, scuipările, ocările şi lovirile cu trestia mândriei din noi. Ucenicul bătrânilor din apoftegma de mai sus şi-a sporit prin întoarcerea şi a celuilalt obraz, harul Duhului Sfânt în sine, har şi putere dumnezeiască care a alungat, nu prin cuvinte, ci prin gest, duhul necurat din sărmana fată din cetatea Babilonului din Egipt.

"Zis-a avva Antonie: am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi: smerenia" (avva Antonie 9). Repetăm totodată cuvintele preacuviosului Părintelui nostru Arsenie: "Starea normală a minţii este smerenia şi numai smerenia."