Răspunsuri duhovniceşti: Solidaritatea ne cheamă la iubire

Părinte profesor Ioan Tulcan, oamenii din jurul nostru au nevoie de solidaritatea noastră. Ce exemple de solidaritate găsim în creştinism?

Solidaritatea exemplară pe care ofiţerul roman a avut-o faţă de un subaltern al său, pe care îl întâlnim în Evanghelia duminicală de mâine. Această solidaritate a lui a simţit-o din adâncul sufletului său şi a pus-o în lucrare prin faptul că nu s-a mulţumit să contemple doar în adâncul sufletului lui şi să-şi spună în intimitatea sa cât de mult îl compătimeşte pe cel bolnav, ci a intervenit printr-o acţiune concretă. Şi anume, se duce înaintea Domnului spre a-I spune durerea sufletului său, durere pe care o preluase de la cel bolnav. Durerea bolnavului a devenit durerea sa, nevoia bolnavului de vindecare a devenit într-un fel nevoia sa, într-o identificare deplină cu subalternul său aflat în suferinţă.

Acest sutaş roman ne oferă o mostră de solidaritate umană exemplară. Solidaritatea lui poate fi explicată prin aceea că omul este prin însuşi actul creaţiei lui Dumnezeu o fiinţă dialogică, o fiinţă care nu-şi este suficientă sieşi, ci simte nevoia raportării la celălalt. Iar atunci când semenul se află în suferinţă, o reacţie sănătoasă, firească a omului este aceea de compătimire, de a veni în ajutorul celui care are nevoie de el.

Mântuitorul însuşi ne arată că nici Lui nu-i este indiferentă suferinţa umană. La El găsim o solidaritate plenară.

Da. Fiind Fiul lui Dumnezeu, S-a făcut om din iubire pentru noi oamenii. A simţit ca nimeni altul, fiind om adevărat în acelaşi timp, pe lângă faptul că era şi Dumnezeu adevărat. Venind în lume şi luând chip omenesc, a făcut cel dintâi gest de solidaritate cu noi oamenii. Iisus Hristos a arătat modelul suprem al solidarităţii umane, prin faptul că nu numai că ne-a învăţat calea care duce la Viaţă, ci şi calea prin care noi putem deveni oameni adevăraţi, bineplăcuţi lui Dumnezeu şi fii ai Lui. A arătat solidaritatea prin faptul că a asumat întreaga suferinţă a omenirii. Toate păcatele omenirii au fost luate de Domnul asupra Sa şi au fost pironite pe Cruce. Biruind răul şi moartea pe Cruce, Domnul a înviat primindu-ne în aceeaşi solidaritate a Sa în biruinţa Crucii.

De ce trebuie să fim solidari?

Pentru creştini, chipul sutaşului ne îndeamnă la imitaţie, la preluarea acestui model, mai ales în vremea noastră marcată de multe suferinţe, de tot felul de necazuri şi care aşteaptă intervenţia noastră. Iisus Hristos Mântuitorul ne-a arătat ce înseamnă adevărata solidaritate. O solidaritate care devine izbăvitoare, vindecătoare şi iertătoare, arătată prin toate minunile făcute asupra celor în suferinţă. Solidaritatea aceasta a lăsat-o Mântuitorul Bisericii Sale, slujitorilor săi şi tuturor ucenicilor care au crezut, cred şi vor crede în El.

Iisus Hristos a imprimat celor care îi poartă numele această putere, lucrare a solidarităţii, de aceea Biserica este aşezământul viu, mântuitor, vindecător dar şi unul care arată şi cheamă pe oameni la solidaritate. Iar chemându-i pe oameni la solidaritate îi cheamă la iubire, la slujire după pilda neîntrecută a Mântuitorului Iisus Hristos.