Răspunsuri duhovniceşti: Suntem permanent încercaţi de ispite

Părinte, ce trebuie să înţelegem prin faptul că diavolul se ascunde în detalii?

Pentru a aborda un asemenea subiect este nevoie să ne punem o întrebare pe care oamenii, atât cei credincioşi, cât şi cei mai puţin credincioşi, o pun: Există diavol? Dacă existenţa lui Dumnezeu lămureşte destinul oamenilor, existenţa diavolului ce lămureşte? Existenţa lui lămureşte problema răului, pentru că, vrând-nevrând, se pune întrebarea: De unde vine răul?

Încercând să răspundem la întrebarea-temă, vom afirma ceea ce pentru cititorii şi împlinitorii cuvântului lui Dumnezeu este cunoscut, că diavolul, prin intermediul şi cu ajutorul detaliilor, încă de la început i-a ademenit şi înşelat pe primii oameni ca să nu asculte de Dumnezeu şi, mai mult, să-I încalce porunca. Poporul român binecredincios crede că nici nu merită să i se pronunţe numele. Pe de o parte, pentru că simpla pronunţare a celui rău înseamnă şi o invocare a lui, ceea ce ar duce la o dialogare cu el şi implicit la posibilitatea ca el să se folosească în scopul lui de a se regăsi sau ascunde în detalii pentru a face rău. Pe de altă parte, noi, creştinii, trebuie să invocăm numele lui Dumnezeu, al Sfintei Fecioare Maria şi al tuturor sfinţilor atunci când ne rugăm, ştiind că ne fac bine. Cărţile de spiritualitate creştină ortodoxă, dar nu numai, descriu că toată lupta Părinţilor nevoitori întru ale desăvârşirii este o luptă neîncetată cu duhurile rele.

Dacă există Dumnezeu cel atotputernic, atunci ce putere are diavolul?

Cu toate manierele lui de lucru, în special operând la nivel de gând prin înşelăciune, ademenire, nălucire, care pot fi socotite detalii, trebuie spus că el nu are aceeaşi putere ca Dumnezeu şi putere asemenea lui Dumnezeu. El are puterea de a influenţa acolo unde găseşte teren, acolo unde voinţa noastră şi a altora îl primeşte.

Tocmai pentru faptul că diavolul se foloseşte de detalii şi se ascunde în ele, oamenii trebuie să conştientizeze că el este o realitate care stă în faţa libertăţii noastre. Prin el, putem spune că verificăm libertatea şi responsabilitatea actelor noastre.

Dacă diavolul lucrează din umbră şi nu se prezintă explicit, înseamnă că omul trebuie să-i sesizeze scopul, care transpare din sfaturile lui. El spune că vine din partea lui Dumnezeu, în numele adevărului sau al dreptăţii şi nu o să recunoască niciodată că vine în numele minciunii.

Pentru cei înţelepţi sunt îndeajuns câteva principii şi criterii generale spre a fi urmate, ca arme de apărare împotriva celui rău: rugăciunea, postul, metaniile, semnul sfintei cruci şi, nu în ultimul rând, sfătuirea cu duhovnicul, urmată de Taina Spovedaniei, a Împărtăşaniei şi a Sfântului Maslu.