Răspunsuri duhovniceşti: „Taina altoirii pe Trupul tainic al lui Hristos“

Părinte, ne-aţi vorbit ieri despre beneficiile pe care untdelemnul le aduce în viaţa noastră. Explicaţi-ne când, cum şi de ce a fost instituită Taina Mirungerii de către Mântuitorul Iisus Hristos?

Fiind prefigurată în Vechiul Testament prin consacrarea Împăraţilor, Taina Mirungerii, ca şi celelalte Sfinte Taine, a fost instituită de Mântuitorul Hristos, atunci când le-a făgăduit Sfinţilor Apostoli pe Mângâietorul care avea să continue lucrarea Sa după Înălţare: "Şi iată, Eu trimit făgăduinţa Tatălui Meu peste voi, iar voi şedeţi în cetatea Ierusalimului până ce veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus" (Lc. 24, 49). Instituirea tainei nu este una definitivă, ea având să fie activată prin pogorârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii: "Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile voastre" (II Cor. 1, 21-22; Efes. 4, 30). Iată, aşadar, locul scripturistic şi totodată temeiul formulei sacramentale: "Pecetea darului Sfântului Duh".

Practicarea acestei Sfinte Taine se făcea la început prin punerea mâinilor peste cei botezaţi, pentru ca aceştia să fie întăriţi în credinţă şi să primească darurile Duhului Sfânt: "Iar Apostolii din Ierusalim, auzind că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan, care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu Se pogorâse încă peste nici unul dintre ei, căci erau numai botezaţi în numele Domnului Iisus. Atunci îşi puneau mâinile peste ei şi luau Duhul Sfânt" (Fap. Ap. 8, 14-17). Sfântul Apostol Pavel botează în Efes câţiva credincioşi care primiseră botezul lui Ioan, administrându-le şi Taina Mirungerii: "Şi punând Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau" (Fapt. Ap. 19, 6).

Care este rolul pe care îl împlineşte această Sfântă Taină în viaţa noastră?

Alături de toate celelalte Sfinte Taine, Mirungerea participă efectiv la activarea vieţii noastre în Hristos, la împlinirea noastră ca fii ai Sfintei Biserici. Sfântul Chiril al Ierusalimului o defineşte ca fiind altoirea celui nou botezat pe trupul tainic al Bisericii: "Mai întâi aţi fost unşi pe frunte ca să fiţi slobozi de ruşinea pe care primul om călcător de poruncă o purta pretutindeni şi ca să priviţi cu faţa descoperită slava Domnului. Apoi aţi fost unşi la urechi, ca să dobândiţi urechi în stare să audă tainele dumnezeieşti. Cel botezat este uns apoi la nări, ca acestea să nu se deschidă mirosurilor ispititoare la rău. După aceasta la piept, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului, după ce aţi îmbrăcat platoşa dreptăţii. Căci după cum Hristos, după Botez şi după pogorârea Duhului Sfânt asupra Lui S-a dus în pustie şi S-a luptat cu potrivnicul, tot aşa şi voi, după ce aţi fost botezaţi şi aţi fost unşi cu Sfântul Mir, îmbrăcaţi cu toate armele Duhului să staţi împotriva puterii celei potrivnice şi să o biruiţi zicând: "Toate le pot întru Hristos care mă întăreşte" (Filip. 4, 13). Aţi fost unşi apoi la mâini şi la picioare, pentru ca să fiţi gata oricând să săvârşiţi binele şi să alergaţi spre ajutorarea celor care au nevoie de ajutor, spre întărirea apelurilor pe care le face Dumnezeu la voi pentru săvârşirea binelui şi ocolirea răului". (Diac. Ioniţă Apostolache)