„În vremea aceea a intrat Iisus în Capernaum. Iar sluga unui sutaș, care era la el în cinste, fiind bolnavă, trăgea să moară. Și, auzind despre Iisus, a trimis la El bătrâni ai iudeilor, rugându-L să
Răspunsuri duhovniceşti: Taina Sfântului Botez în Occident
Părinte, există o perioadă pregătitoare a celor care doresc să se convertească la Ortodoxie? În ce constă aceasta?
În cazul celor care se apropie de Ortodoxie în Occident, o perioadă de pregătire este absolut necesară. În general, oamenii sunt atraşi de Ortodoxie, fie pentru că au participat la o slujbă ortodoxă, fie pentru că au luat contact cu spiritualitatea ortodoxă prin intermediul literaturii patristice care abundă în Occident; de asemenea, întâlnirea cu credincioşii ortodocşi şi cu mărturia de viaţă a acestora poate fi uneori determinativă. Există însă destule cazuri în care entuziasmul de început se pierde foarte uşor, şi atunci este necesară o cateheză vie, care să îl introducă pe cel interesat în lumea ortodoxă. De asemenea există riscul unei percepţii superficiale a Ortodoxiei. Participarea la slujbe, înţelegerea Dumnezeieştii Liturghii, asumarea unui minim efort ascetic sunt elemente esenţiale ale acestei perioade de pregătire, care pot înlătura aceste riscuri. Nu putem prezenta o Ortodoxie idealistă, ruptă de realităţile concrete ale luptei cu propriul sine şi cu obişnuinţele anterioare. Cel convertit trebuie să înţeleagă că intrarea în Ortodoxie este asumarea unei cruci fără de care Învierea nu poate fi gustată. Pe lângă frumuseţile de netăgăduit ale vieţuirii ortodoxe, de care se va împărtăşi cu siguranţă, cel ce se apropie de ortodoxie îşi va asuma şi întreaga tradiţie patristică care pune un accent deosebit pe demersul ascetic, pe lupta cu patimile, cu gândurile, cu neliniştile şi îndoielile inerente oricărei vieţuiri duhovniceşti. De asemenea, în această perioadă de pregătire este util contactul cu credincioşi ortodocşi care au asumat vieţuirea ortodoxă. Un rol esenţial în pregătirea catehumenului pentru Botez îl are şi contactul, pe cât posibil, cu atmosfera mănăstirilor ortodoxe. Exemplul şi mărturia personală a celorlalţi nu pot fi decât benefice în înţelegerea realistă a Ortodoxiei. Părinte, consideraţi că momentul Botezului, în special pentru persoanele adulte care se convertesc, ar trebui să coincidă cu o sărbătoare importantă (Învierea, Naşterea Domnului)? Cred că momentul Botezului este unul prin excelenţă comunitar. La parohia din Toulouse, Franţa, unde slujesc, am săvârşit anul trecut botezul a trei adulţi, în Sâmbăta Patimilor, beneficiind de prezenţa unei părţi semnificative a comunităţii. Atmosfera a fost una deosebită şi cei botezaţi au mărturisit că au simţit foarte concret că botezul lor nu a fost un act particular, singular, ci unul prin care au gustat părtăşia la bucuria întregii comunităţi. Nu trebuie uitat faptul că şi slujbele de la aceste praznice împărăteşti amintesc de faptul că botezul catehumenilor se făcea în aceste zile (exemplul cel mai grăitor este prezenţa cântării "Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat" în cadrul Liturghiei). Botezul celor adulţi în zilele de praznic este o experienţă care poate folosi şi celor care asistă, de obicei în număr mai mare decât în mod obişnuit, la slujbele din ziua praznicului respectiv. Primirea botezului ar trebui să nu fie un gest izolat, redus la cadrul unui eveniment familial sau al unei asistenţe restrânse. Bineînţeles că sunt cazuri în care aceste deziderate nu pot fi împlinite, însă, în general, cred că zilele de praznic (Învierea, Naşterea Domnului), sunt cele mai potrivite botezului celor adulţi. (Adrian Agachi)