Răspunsuri duhovniceşti: „Tânăr fiind, avea minte de bătrân“

Preacuvioase părinte Visarion Joantă, astăzi se face pomenirea Cuviosului Atanasie din Aton. Cine a fost acesta şi ce rol a avut pentru monahismul din Sfântul Munte Athos?

Cei care au scris viaţa lui ne spun că se trăgea dintr-o familie de oameni cu o stare materială bună şi iubitori de Dumnezeu, primind la botez numele de Avramie. De mic copil a fost îndreptat spre studierea sfintelor cărţi. Atât de destoinic era în învăţătură, încât mergând la Constantinopol învăţa de la alţii, dar şi învăţa pe alţii, încât, tânăr fiind, avea minte de bătrân. Iubind viaţa sihăstrească, se retrage în muntele Chiminan din Asia Mică, petrecând în curăţie şi meditarea şi contemplarea învăţăturilor sfinte ale Evangheliei, precum şi la învăţăturile Părinţilor, ajungând în scurt timp să fie preţuit de stareţul şi fraţii din mănăstire. Aici a fost călugărit sub numele de Atanasie. Pentru darurile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu şi pentru petrecerea în sfinţenie a fost trimis la Muntele Athos, unde a intrat sub oblăduirea unui stareţ îmbunătăţit duhovniceşte. După o perioadă de timp s-a retras înspre părţile de sud ale Muntelui Athos, unde a zidit o biserică frumoasă în cinstea Maicii lui Dumnezeu, iar împrejurul ei mai multe chilii pentru sălăşluirea fraţilor, devenind Marea Lavră a Muntelui Athos.

Astfel, a reorganizat, în secolul al X-lea, viaţa monahală de tip chinovial după rânduiala lăsată de Sfântul Vasile cel Mare "ora et labora". Aşa începe în sec. al X-lea monahismul "atonit" de tip "contemplativ-isihast" care se va desăvârşi în sec. al XIV-lea prin Sfântul Grigorie Palama. Această formă de monahism pune accentul pe invocarea continuă a rugăciunii inimii sau a rugăciunii lui Iisus: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul".

Acest model a fost preluat, cu diferite nuanţări, de către toate bisericile ortodoxe, ca de altfel şi ţările române.

Marile mănăstiri înfiinţate de domnitorii români: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vasile Lupu, Matei Basarab, e adevărat că au preluat acest model, dar, pe parcursul timpului, au adăugat şi un fel de activitate socială şi culturală. Să ne gândim la primele şcoli şi primele bolniţe (spitale) care au fost înfiinţate pe lângă marile mănăstiri, sau şcolile care au avut un rol important în ceea ce priveşte viaţa culturală, socială şi spirituală a poporului român.

Sfântul Atanasie este un exemplu pentru monahii de astăzi? Cum ar trebui să fie aceştia?

Da, şi încă unul vrednic de urmat. Părintele Teofil Părăianu, în cadrul unui interviu despre rolul monahului în ziua de astăzi, spunea: "Călugării sunt chemaţi să mărturisească pe Domnul Iisus Hristos înaintea oamenilor cu cuvântul şi exemplul vieţii lor, să înainteze pe drumul desăvârşirii religios-morale şi să ajute pe oameni pe drumul mântuirii. Prima lor datorie este să se roage neîncetat lui Dumnezeu, lăudându-L, mulţumindu-I şi cerând mila, pacea şi iertare pentru oameni. Înaintea Bisericii au datoria şi onoarea de a apăra credinţa ortodoxă, de a păstra integral rânduiala sfintelor slujbe, mai ales a Sfintei Liturghii. Înaintea lumii şi a oamenilor călugării au datoria de a ruga neîncetat pe Dumnezeu pentru mântuirea lor şi a da un cuvânt de îndrumare şi consolare duhovnicească, cum zice cuvântul lui Dumnezeu: "Întăriţi, întăriţi pe poporul Meu" (Isus Sirah 40, 1)".