Răspunsuri duhovniceşti: Tentaţiile zilelor noastre

Părinte, cum pot evita tinerii din zilele noastre tentaţiile lumii moderne (internet, televiziune, droguri, alcool)?

Trăim într-o societate în care secularizarea creşte direct proporţional cu decreştinarea omului. Lumea modernă propune tinerilor din zilele noastre tentaţii multe şi din ce în ce mai diverse. Orice creştin şi mai ales tinerii trebuie să reţină cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva" (I Corinteni 6, 12). Adolescenţii trebuie antrenaţi în activităţi educative, plăcute, care să-i destindă şi să-i ajute la dezvoltarea gândirii. Talentele, ca daruri sădite în fiinţa omului de către Dumnezeu, trebuie descoperite din timp, iar copiii, îndemnaţi şi ajutaţi să le fructifice. Televiziunea şi internetul lasă urme adânci în caracterul adolescenţilor şi produc "victime" la nivelul întregii societăţi. Divorţurile sunt din ce în ce mai mediatizate, desfrânarea, crimele, violurile, hoţia, înşelăciunea sunt privite ca "virtuţi" tocmai pentru că domină ştirile. Jocurile pe calculator, conversaţiile prin intermediul "facebook" sau "messenger", mesajele de pe telefonul mobil îi îngrădesc pe tineri într-o lume virtuală în care lipseşte comuniunea. Alcoolul şi drogurile sunt tentaţiile care fac ravagii printre tineri, determinându-i la un comportament extravagant, iar teribilismul nu a reprezentat niciodată temei pentru vreun act creator. Conştientizarea din timp a acestor pericole, atât de către tineri, cât şi de către părinţi, constituie primul pas spre evitarea tentaţiilor. Comunicarea cu părinţii, lectura, călătoriile, practicarea unor sporturi, aplicarea unor pasiuni precum pictura, muzica, sculptura sau îndeletnicirea cu hobby-uri precum numismatica, filatelia, arta fotografică, dar şi deprinderea cu rostirea rugăciunilor în fiecare seară, citirea din Sfânta Scriptură, din scrierile Sfinţilor Părinţi şi Vieţile Sfinţilor ori, mai ales, participarea la slujbele bisericeşti, spovedania periodică şi menţinerea unor strânse legături cu preotul paroh sau cu duhovnicul constituie preocupări care să le îndrepte tinerilor atenţia spre activităţi creative.

Cum pot părinţii să-şi educe copiii pentru a-i împiedica să cadă în aceste tentaţii?

Din momentul în care copiii încep să-şi formeze deprinderile, în primii ani de viaţă, părinţii sunt datori să le ofere acestora o educaţie creştinească, adică să-i înveţe rostirea rugăciunilor, să-i deprindă cu mersul la biserică, să-i înconjoare cu dragostea care să stea la temelia iubirii aproapelui. Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că toţi părinţii "trebuie să-şi crească copiii pentru Dumnezeu. Dacă pruncii cărora le-ai dat naştere primesc creşterea cuvenită şi prin grija ta sunt povăţuiţi la virtute, aceasta va fi începutul şi temelia mântuirii tale". Dacă lăsăm copilul să crească după mintea lui, ogorul său sufletesc va fi năpădit de spini şi mărăcini care vor înăbuşi virtuţile sufleteşti (credinţa, nădejdea şi dragostea) sădite de Dumnezeu în fiinţa omenească şi, drept urmare, în tânărul de mai târziu nu se va dezvolta binele, ci răul. Stareţul Paisie Aghioritul spunea că "acesta este sensul cel mai profund al vieţii, încă de mici copiii trebuie ajutaţi să înţeleagă ce este binele". Am mai spus-o şi cu altă ocazie: respectul, dragostea, căldura sufletească dintre părinţi se răsfrâng întotdeauna asupra educaţiei copiilor.

Ca unul care mă consider destul de apropiat ca vârstă de tinerii care vor citi aceste poveţe, pentru unii banale rânduri, închei, parafrazându-l pe acelaşi Apostol al neamurilor, Sfântul Pavel: "Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile voastre, ci faceţi-vă pildă cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia" (I Timotei 4, 12).