Răspunsuri duhovniceşti: Tineretul nu este indiferent!

Preacuvioase părinte Dorotei Tudorache, vin astăzi tineri la biserică, la mănăstire?

Ştim cu toţii că, din fragedă vârstă, tânărul manifestă o predispoziţie spre religiozitate. Ajungând la o anumită vârstă, mai ales a adolescenţei, când tânărul se simte stăpân pe sine, trăirile religioase din această etapă pot deveni hotărâtoare pentru întreaga viaţă. Aceasta este perioada în care tinerii îşi formează convingeri religios-morale temeinice sau pot să cadă pradă multor tentaţii cu urmări negative asupra personalităţii sale. Biserica, prin slujitorii săi şi prin toate structurile sale, are un evident, pronunţat şi important rol în viaţa tinerilor. Tineretul este şi trebuie să devină mădulare vii ale Bisericii, putând deveni un element dinamic al vieţii liturgice şi o forţă vie a Bisericii şi implicit a neamului nostru. Un rol important în educaţia tinerilor îl are în primul rând familia, apoi şcoala, şi în special Biserica.

Astăzi realizez şi cred că realizăm cu toţii că o parte a tineretului, destul de mare, este debusolat. Cred că aceasta se întâmplă şi din cauza educaţiei din familie, din şcoală, iar apoi tentaţiile care izvorăsc din orice colţ şi multe altele. Vedeţi, trebuie să ţinem cont de aceste lucruri atunci când ne referim la câţi tineri frecventează astăzi biserica. Eu observ că tineretul vine la biserică. Situaţia tineretului o ştim cu toţi. Sunt mulţi tineri plecaţi la muncă prin alte ţări şi se confruntă cu o sumedenie de greutăţi şi necazuri. Astfel că am văzut şi la noi la mănăstire că tineretul vine la biserică atunci când se întoarce în ţară şi atunci îl abordează pe preot pentru sfat, orientare, întărire sau pentru spovedanie.

Cum îi putem aduce şi pe aceştia pe drumul cel bun?

Tineretul nu este indiferent faţă de problemele sufleteşti, şi atunci când are prilejul, îşi îndreaptă privirea spre Biserică, este atent şi preocupat de tot ce se scrie şi se publică legat de viaţa spirituală, ca şi de problemele actuale ale societăţii româneşti. Ce putem să facem noi pentru a-i aduce pe tineri pe drumul cel bun? Socotesc că, printre alte posibilităţi, este necesar să ne îngrijim şi să fim cu luare aminte la ceea ce spune proorocul David în Psaltire: "Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi lui cu cutremur" (Ps. 2, 11). În Sfânta Mănăstire Cernica, în altar, pe peretele dinspre miazăzi, este pictată scena cu cei doi fii ai preotului Eli, când Dumnezeu a trimis fulger din cer peste cei doi fii ai săi şi au murit într-o clipă împreună cu tatăl lor, Eli, care nu a putut să suporte această durere. Această istorisire din Sfânta Scriptură să ne fie pentru toţi luare aminte şi avertisment. Dumnezeu să ne lumineze să facem voia Lui cu smerenie, dragoste şi trezvie. Este nevoie mai întâi de rugăciune susţinută pentru tineri şi împreună cu tinerii şi apoi de îndrumarea pe care le-o putem da mai ales prin exemplul bun al nostru al slujitorilor sfintelor altare şi povăţuitorilor lor sufleteşti.