Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Tinerii au nevoie de familia Bisericii

Răspunsuri duhovniceşti: Tinerii au nevoie de familia Bisericii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Pr. Marius Mircia - 31 Mai 2011

Părinte, care sunt motivele care-i îndepărtează pe tineri de Biserică?

Din discuţia cu tinerii am observat că sunt unii care le reproşează colegilor lor care vin la biserică că formează tot felul de grupuri impenetrabile, care cred în Dumnezeu, dar care din acest motiv şi-au pierdut încrederea în vechii lor prieteni şi se îndepărtează de ei. De aceea e nevoie ca noi cei care suntem la biserică şi ne rugăm să fim mai atenţi la cei care vin mai rar la biserică şi să-i primim aşa cum sunt, nădăjduind că Domnul le va schimba gândul iniţial.

Pe de altă parte, unii tineri mi-au spus că li se par slujbele prea lungi. Cred că un rol important în rezolvarea acestor probleme este felul în care slujitorii încearcă să capteze puterile sufleteşti ale celor prezenţi la rugăciune, prin muzică bisericească, ritm, gest şi mişcare liturgică.

Alţi tineri mai spun că biserica este un loc pentru bătrâni care nu au ce face. Nu este deloc aşa, pentru că bătrânii nu vin la biserică pentru că sunt neputincioşi, ci întrucât în biserică ei pot regăsi timpul pierdut. La biserică vin omenii care s-au înţelepţit şi au ajuns la concluzia că un timp risipit este cu adevărat deşertăciune.

Am găsit mulţi tineri care sunt foarte obosiţi, stresaţi, osteniţi, sunt studenţi care trebuie să-şi câştige existenţa şi de aceea sunt nevoiţi să lucreze, şi spun că acesta este motivul pentru care nu ajung la biserică, în duminici şi sărbători se odihnesc; ar trebui să-i consiliem să înţeleagă că şi ei au nevoie de Dumnezeu.

Am mai observat că în rândul tinerilor care nu vin la biserică există un duh al comodităţii, o nerăbdare a obţinerii imediate şi confortabile a unor lucruri nesemnificative pentru folosul lor, este ceea ce spune şi Sfântul Apostol Pavel în prima epistolă către Corinteni: "Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva".

E important să ne rugăm ca Domnul să depărteze de la noi acest duh al comodităţii, care ne ţine departe de cele sfinte.

Cu ce vine Biserica în întâmpinarea tinerilor?

Tinerii simt nevoia apartenenţei la o familie, la un grup de oameni, care au preocupări comune. La biserică aşteaptă să se producă în interiorul lor o modificare de conştiinţă; mulţi dintre ei îmi spun că se simt nevrednici pentru a participa la sfintele slujbe şi că ei nu pot fi precum sunt alţii. Dar trebuie să-i încurajăm şi să-i apropiem pe aceştia şi să punem accentul pe această stare a schimbării de conştiinţă a lor. Tinerii au nevoie de oameni care trăiesc învăţătura pe care o propovăduiesc şi aşteaptă să vadă preoţi care înţeleg viaţa aşa cum este ea.

Care ar trebui să fie raportul tinerilor din biserică cu celelalte denominaţiuni creştine?

Tinerii trebuie să aibă o viaţă mărturisitoare şi de aceea e important ca ei să cunoască toate aspectele comune ale vieţii creştine. În acest sens putem să ne ajutăm unii pe alţii printr-o învăţătură creştină pusă în lucrare.