Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Tinerii să-şi clădească viaţa „în duh şi-n adevăr“

Răspunsuri duhovniceşti: Tinerii să-şi clădească viaţa „în duh şi-n adevăr“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Nicoleta Olaru - 08 Iun, 2011

Părinte, tinerilor le este din ce în ce mai greu să înceapă o viaţă creştinească, având în vedere multitudinea tentaţiilor, în plus, cei mai mulţi spun că se tem să nu facă vreo "gafă", şi asta vizavi de "impedimentele" din Biserică; este Biserica noastră prea restrictivă?

Tinerii ocupă şi în spaţiul Bisericii, poate mai mult decât în cel social, un loc aparte. Vitalitatea lor, spiritul de nou şi de cunoaştere, curăţenia lor sufletească nu au trecut niciodată neobservate, încă din cele mai îndepărtate momente din istoria Vechiului Testament. Filosofia antică a descoperit şi evidenţiat calităţile şi virtuţile tinereşti. Plutarh spunea următoarele: "Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o făclie pe care să o aprinzi astfel încât, mai târziu, să lumineze cu lumina proprie".

Un tânăr dornic de desăvârşire a fost cel care l-a întrebat pe Hristos Mântuitorul: "Ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?" (Luca 18, 18). Această întrebare a frământat şi frământă inima fiecărui tânăr care păşeşte pe cărarea "cea strâmtă" a desăvârşirii, a cunoaşterii lui Dumnezeu. Întrebare tainică, neliniştea vieţii noastre duhovniceşti.

În ziua de astăzi avem aceiaşi tineri ca în decursul istoriei. Ceea ce este schimbat este de fapt maniera de a relaţiona cu ei, de a le descoperi şi de a deschide sufletul lor către Dumnezeu şi bine. Este destul de anevoios să se poată realiza acest lucru, dat fiind faptul că există o varietate de modalităţi de abordare de către tineri a participării lor la viaţa Bisericii. Foarte puţini tineri declară că nu cred în Dumnezeu. Aceasta arată că filosofia comunistă atee nu a schimbat cu nimic fondul sufletesc al românilor. Biserica a fost cea care a reuşit să orienteze spre Dumnezeu foarte mulţi tineri. Asociaţiile, conferinţele, simpozioanele, forumurile ortodoxe - cele mai multe sunt iniţiate de tineri.

Nu trebuie să uităm de ceilalţi tineri care nu fac parte din gruparea celor amintiţi mai sus. Nu trebuie să uităm că tinerii au perioade dificile în adolescenţă. Nu trebuie să uităm că dacă nu sunt atenţi şi nu îşi selectează anturajul din adolescenţă o pot lua pe căi greşite! Biserica dezvoltă un număr mare de activităţi cu tinerii tocmai pentru a-i ajuta să descopere adevărata trăire în Dumnezeu şi să-i facă să devină membri activi în societate.

Nu poate fi acceptată ideea că Biserica este prea sau este restrictivă. Biserica este unica instituţie divino-umană care are menirea de a apăra moralitatea. Tocmai de aceea, Biserica, atât prin activităţile realizate, cât şi prin planurile de viitor, urmăreşte formarea morală a tinerilor. Trebuie să-i pregătim, aşa cum spunea Gleb Kaleda, "pentru evitarea răului acestei lumi, a ispitirilor şi a patimilor ei, dar nicidecum să-i izolăm de ea; trebuie să le insuflăm capacitatea de a înfrunta această lume şi de a păstra credinţa în mijlocul necredinţei, curăţia în mijlocul murdăriei şi păcatului".

Cum să trăiască tinerii pentru a se simţi împăcaţi cu Dumnezeu?

Dumnezeu este comparat, de cei mai mulţi tineri, cu un foc care se mai aprinde din când în când. Atunci când citim un articol religios, când ascultăm un cuvânt de folos, se naşte în inima noastră, şi a fiecărui tânăr, întrebarea dacă vom reuşi să fim şi noi printre cei care vor avea lăcaş în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar, precum este focul de paie, aşa trece şi momentul acela, devenind astfel nişte creştini căldicei, de ocazie.

Multe s-au scris, că degeaba vorbim mult, dacă la urmă nu facem nimic, sau degeaba ascultăm şi citim multe, dacă nu se schimbă nimic la noi. Dumnezeu doreşte, în primul rând, de la noi, sinceritate, să fim curaţi la suflet, să nu fim cu vicleşug. Ceea ce trebuie să împlinească tineretul ortodox şi să gândească zilnic dacă s-ar putea, pentru a se simţi întotdeauna cu Dumnezeu, este ceea ce a învăţat Hristos, că trebuie să clădească viaţa lor "în duh

şi-n adevăr". Acest gând şi această căutare vor aduce în modul cel mai sublim apropierea de Dumnezeu şi se va naşte pace în sufletul fiecărui tânăr.