Răspunsuri duhovniceşti: Tinerii sunt ajutaţi prin exemplu, şi nu reguli

Preacucernice părinte Vasile Dariciuc, în calitate de coordonator al Departamentului pentru tineret al Arhiepiscopiei Sibiului, aţi întâlnit numeroşi tineri, cu diverse probleme. Cum întâmpină Biserica aceste nevoi ale tinerilor?

Cred că problemele cele mai grave ale tinerilor de astăzi sunt: singurătatea, lipsa de afectivitate şi înţelegere din partea părinţilor, dar şi a celor din jur şi lipsa modelelor autentice. Mulţi dintre tinerii zilelor noastre experimentează o singurătate colectivă. Oamenii sunt extrem de singuri în ciuda faptului că ei comunică foarte mult unii cu alţii, dar nu faţă către faţă, ci prin mijloacele puse la dispoziţie de tehnica modernă. Nu suntem împotriva tehnicii, dar dacă tehnica pune stăpânire pe noi, suntem robi ai tehnicii şi ne pierdem libertatea primită de la Dumnezeu.

În cea ce priveşte lipsa de afectivitate şi înţelegere din partea părinţilor, constatăm cu durere că părinţii sunt tot mai ocupaţi, nu au timp sau dispoziţie, pentru a se juca sau a discuta cu copiii lor, îi abandonează în faţa televizorului şi-şi văd liniştiţi de treburile lor. Îi tratează pe copiii lor ca pe nişte "depozite bancare" pe care au datoria să le fericească prin umplerea până la refuz. Aceşti părinţi nu au reuşit să înţeleagă că familia este o anticameră a Împărăţiei lui Dumnezeu. Efectele negative nu întârzie să apară. În scurt timp apar tensiuni şi neînţelegeri între părinţi şi copii. Copiii, negăsind comuniune şi înţelegere în familie, le caută pe acestea în altă parte şi nu întotdeauna acolo unde trebuie.

În ceea ce priveşte lipsa modelelor, putem spune că modele sunt destule, dar nu demne de urmat. Din clipa în care ne-am născut până în clipa trecerii din această viaţă, suntem urmăriţi de nonvalori, de false şi mincinoase valori. Aproape totul în jurul nostru este de o falsitate şi de o decadenţă strigătoare la cer. De la calitatea mâncării până la stupidele emisiuni TV în care tinerii sunt sufocaţi cu violenţă şi erotism prezent tot mai făţiş până şi în reclamele la dulciuri sau la telefoane mobile.

Şi ce s-ar putea face pentru a evita aceste pericole?

Nu poţi ajuta cu adevărat pe cineva dacă nu-i cunoşti realele nevoi. Cred că primul lucru care ar trebui să-l facă Biserica e să înveţe să-i asculte pe tineri şi să vină în întâmpinarea lor cu multă dragoste şi înţelegere. Aşa cum spuneam, tinerii au nevoie de modele autentice, de pilde de sfinţenie. E mult mai eficient să duci o viaţă de sfinţenie decât să-ţi baţi copilul la cap cu reguli, până când acesta ajunge să facă alergie la viaţa creştină, aşa cum fac alergie majoritatea bărbaţilor care sunt bătuţi la cap de femeile lor. N-au nici o eficacitate tocănelile lor. Tinerii trebuie să vadă dragostea lui Hristos în noi şi atunci vor veni singuri la biserică, pentru că ei după dragoste însetează, chiar dacă nu-şi dau seama de aceasta de la începutul urcuşului duhovnicesc. Aici au un mare rol duhovnicii, dar şi o foarte mare responsabilitate. Fiecare întâlnire a duhovnicului cu un tânăr este pentru acesta un examen pe care îl ia sau îl pică, depinde de felul cum duhovnicul ştie să-l întâmpine pe tânăr.